Pește ca aliment esențial pentru organism

Pestele element al alimentatiei

De ce este folositor peştele?

Peşte – o sursă de proteine completă. Carnea de peşte se digeră mai rapid în comparaţie cu cea de animale şi se recomandă în alimentaţia copiilor şi în diete. De asemenea, peştele este bogat în vitaminele (A, D, B12), minerale (fosfor, calciu, caliu, natriu, magniu), precum şi în astfel de microelemente ca (selenium, iod, fluor, zinc, fier). Dar cea mai preţioasă calitate a peştelui este prezența acizilor graşi nesaturaţi omega-3 din componenţa cărnii lui.

Speciile de pește cu carne grasă, precum tonul, somonul, sardinele, macroul, halibutul, păstrăvul sau heringul sunt surse semnificative de acizi graşi esenţiali în omega-3, extrem de benefici sănătăţii inimii şi, în ansamblu, sistemului cardiovascular.  Dacă alegem între peşti de apă sărată şi peşti de apă dulce, sunt de preferat peştii oceanici, pescuiţi în ape curate, celor de apă dulce şi de acvacultură (crescătorie). În peştii de apă dulce cantitatea de proteine şi grăsimi e mai redusă, totodată, lipseşte  iodul şi bromul, care se conţine în peştii de apă sărată.

Cele mai importante beneficii ale peştelui: scade riscul de boli cardiovasculare, protejează inima de tulburări ale ritmului cardiac, scade presiunea sângelui, îmbunătăţind funcţionarea vaselor sanguine și, în doze mai mari, scad trigliceridele. Acizii graşi esenţiali contribuie la scăderea nivelului de colesterol, împiedică asimilarea altor grăsimi nesănătoase în organism şi previn înfundarea arterelor. Un consum regulat de peşte contribuie la prevenirea osteoporozei (datorită vitaminei D), prevenirea şi combaterea anemiei (conţine fier).

Peştele este recomandat pentru dieta persoanelor care suferă de artrită reumatoidă, deoarece conţine substanţe cu efect antiinflamator. Fosforul din peşte influenţează benefic  sistemul nervos. Iodul este extrem de important pentru funcţionarea normală a glandei tiroide şi pentru arderea grăsimilor. 200 grame de  scrumbie conţine doza zilnică recomandată de iod în formă uşor asimilabilă pentru organism. Consumul regulat de carne de pește poate reduce cu până la 50% riscul de cancer, datorită acizilor graşi esenţiali omega-3. Alte efecte pozitive: reducerea riscului de infarct, depresie, Alzheimer, afecţiuni cronice.

Cum se comercializează?

Peştele este un produs extrem de perisabil: dacă nu este depozitat în condiţii riguroase, se alterează. Peştele se comercializează în stare proaspătă, refrigerată, congelată sau conservată. Peştele proaspăt, în timpul comercializării, se păstrează mai mult de 24 ore în încăperi frigorifice ori în căzi speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie + 4 – 60C, pe parcurs ea se răceşte cu gheaţă până la + 10C. Peştele refrigerat este acel produs, la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la – 10C la + 50C. La peştele congelat temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la – 60C până la – 180C. Înainte de a-l procura, verificaţi dacă marfa respectă următoarele criterii.

Cum ar trebui să arate un peşte proaspăt?

  • Ochii sunt limpezi, bombaţi şi transparenţi. Nu cumpăraţi peşte cu ochii opaci sau înfundaţi în orbite.
  • Corpul peştelui trebuie sa fie rigid, rezistent, când îl apeşi, nu se deformează. Dacă este alterat, carnea lui este moale ca plastilina şi la apăsare degetul intră cu uşurinţă, lăsând urme care nu mai revin la normal.
  • Pielea este lucioasă, colorată viu, fără prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios). 
  • Solzii sunt strălucitori, bine fixaţi pe corp.
  • Branhiile sunt curate, umede, de culoare de la roşie întunecată până  la roz.  Nu procuraţi peşte cu bronhiile de  culoare cenuşie.
  • Să nu miroase puternic.
  • Abdomenul nu trebuie să fie umflat sau deformabil la comprimare.
  • Când îl curăţaţi, carnea nu trebuie să se desprindă uşor de pe oase.
  • Nu trebuie sa aibă puncte maronii (semn al învechirii).

Peștele congelat

Este mult mai greu de identificat calitatea peştelui la momentul cumpărării produsului congelat.

  • Verificaţi termenul de valabilitate de pe pungă.
  • Verificaţi dacă a fost păstrat în condiţii bune şi dacă nu există urme că ar fi fost dezgheţat şi reîngheţat (are mulţi fulgi de gheaţă pe el).
  • Odată decongelat, nu trebuie să fie gelatinos sau să aibă un miros urât de grăsime oxidată (rânced).
  • Solzii peştelui învechit, dar care e congelat, au o nuanţă albăstruie, ternă, dacă peştele respectiv a apucat să se şi usuce înainte, sunt foarte greu de desprins sau de smuls din piele.

Cum alegeţi conservele?

  • Verificaţi data fabricării şi termenul de valabilitate. Temperatura de păstrare a conservelor nu trebuie să fie mai joasă de 00C (temperatura optimală până la + 150C), iar a semiconservelor de la – 60C până la + 60C.
  • La procurare, fiţi  atenţi la defectele conservelor. Cele mai răspândite sunt următoarele: coroziunea cutiilor, deformarea lor, bombajul şi neermeticitatea (prelingeri când cutiile sunt murdare).
  • Diversificaţi tipurile de peşte, însă încercaţi să alegeţi pe cel bogat în acizi graşi omega-3, care să nu conţină substanţe toxice. Locul de provenienţă, trecut pe eticheta conservei, vă poate ajuta uneori să alegeţi corect produsul solicitat. Sunt de preferat: somonul (sălbatic), midiile, stridiile, păstrăvul, anşoa, macroul, heringul etc.
  • Cele mai bune sunt conservele preparate nu departe de locul, unde a fost pescuit peştele (cele din Kamciatka, bunăoară). Sunt mai puţin calitative cele din Ural şi regiunea Moscovei, unde gustul adevărat al cărnii este mascat de condimente, exces de ulei şi pastă de tomate.

Părţile negative ale consumului de peşte

Atenţie la peştii surogat. 

Au fost înregistrate cazuri când peştele decongelat era vândut drept proaspăt pentru obţinerea unui profit mai mare.

De asemenea, a se evita surimi – preparat care imită fructele de mare, din peşte marin cu lapţi, icre, aditivi alimentari şi arome. Nu sunt rare cazurile când peștele sălbatic se dovedeşte, în urma unor analize de laborator, a fi peşte de crescătorie, iar icrele negre ori cele roşii sunt substituite cu grăsimi, carne de pește, coloranţi şi E-uri.

Contaminanţi

Cele mai periculoase substanţe sunt metalele grele (în special, mercurul) şi produşii chimici de sinteză (PCB, dioxină etc.).  Aceşti contaminanţi se acumulează în lanţul trofic, deci trebuie să evităm consumul peştilor mari, răpitori: rechin, spade, macrou mare. La peştii de cultură (din crescătorii)  avem şi hormoni de creştere, antibiotice, pesticide.

La noi în ţară se vinde foarte mult pește de acvacultură (crescătorie), deşi e  preferabil să consumăm peşte oceanic sălbatic, pescuit. Peştii oceanici care conţin cantităţi mari de omega-3 şi un nivel scăzut de mercur sunt: somonul, codul, macroul, anşoa, heringul, sardinele.

Paraziţi

În acest aspect, pericol prezintă peştii de apă dulce pescuiţi  artizanal, păstraţi şi prelucraţi în condiţii improprii. Distrugerea paraziţilor se face prin prepararea termică a peştelui, procedeu care distruge şi o parte din calităţile nutritive. Peștele sălbatic, pescuit şi adus în centrele comerciale, este puţin probabil să prezinte un risc de infestare cu paraziţi. Congelarea industrială se face la o temperatură foarte scăzută şi asigură păstrarea optimă a calităţilor nutritive, reducând şi riscul de contaminare.

Cum îl preparăm?

Cel mai sănătos pentru consum este peştele fiert, preparat la aburi, la grătar sau la cuptor. Metodele ce presupun expunerea îndelungată la temperaturi mari sunt de evitat. Nu se consumă peştele recongelat. Afumarea poate aduce şi ea substanţe toxice, prin urmare pestele afumat poate fi consumat doar ocazional. Persoanele care suferă de hipertensiune arteriala sau boli hepatice ar trebui sa evite consumul de pește afumat şi sărat.

Şi conservele din peşte conţin prea multă sare, aditivi şi conservanţi. Cea mai sigură soluţie pentru consum rămâne peştele proaspăt, cu menţiunea de a-l găti în maximum 24 de ore.

Topul alimentelor falsificate și etichetate greșit

httpwww.antena3.roromaniaescrocheriile-de-la-raft-ne-pacalim-cu-branza-din-prafuri-si-ulei-de-floarea-soarelui-cu-eticheta-232167.html

Cafeaua, uleiul de măsline și peștele sunt doar câteva dintre alimentele falsificate și etichetate greșit în mod intenționat care au trecut adesea drept ceva ce nu sunt.

Într-o ţară în care există reglementări relativ stricte de etichetare, mulţi producători de produse alimentare încă reuşesc să păcălească cumpărătorii prin adăugarea de diverşi agenţi de încărcare sau prin diluarea produselor adevărate cu ingrediente mai puţin costisitoare, fără cunoștința consumatorului. Şi, de fapt, această practică a devenit atât de răspândită încât o organizaţie non-profit din SUA (care stabileşte standardele folosite de către FDA), a înfiinţat o bază de date pentru a urmări infracţiunile comise de diverşi producători. Numita Baza de date pentru frauda alimentară, aceasta descrie frauda alimentară ca “substituirea deliberată, adăugarea, falsificarea sau prezentarea eronată a alimentelor, ingredientelor alimentare sau ambalării alimentelor sau afirmaţii, declaraţii false sau care induc în eroare consumatorul cu privire la un produs în scopul unui câștig economic”. Lista are un număr şocant de intrări.

Şi, în timp ce o haină falsă nu poate decât  să ne pună într-o situaţie jenantă atunci când e descoperită, alimentele contrafăcute ridică un adevărat motiv de îngrijorare. Pot reprezenta un pericol deosebit de mare în special pentru cei care suferă de alergii alimentare. Dar nu numai pentru aceştia. De asemenea, unele produse folosite nu sunt destinate consumului uman, în timp ce altele conţin componente toxice, cum ar fi plumb sau melamina. Deşi lista alimentelor din această bază de date este vastă, iată unele dintre cele mai frecvent consumate alimente cărora trebuie sa le acordaţi o atenţie deosebită.

Sucul de portocale

Ce poate fi atât de complicat la sucul de portocale? Este făcut din portocale stoarse – cu excepţia cazului când nu este obținut astfel. Ca unii producători de sucuri se simt obligaţi să introducă regulat în produsele lor ingrediente străine portocalei pare exagerat, dar o fac. Și, de fapt, sucul de portocale este unul dintre cele mai populare produse care sunt bănuite de a conţine ingrediente suspecte. Piaţa abundă în sucuri de portocale false, unul dintre cele mai şocante amestecuri dezvăluind un amestec de zahăr din sfecla de zahar, zahar din porumb, glutamat monosodic, acid ascorbic, sulfat de potasiu, suc diluat de portocale și grapefruit.

Mierea

Diluarea mierii a ţinut prima pagina a ziarelor ceva vreme din cauza nenumăratelor cazuri din China unde acest produs alimentar este, de obicei, contaminat cu un antibiotic potenţial periculos. Producătorii maschează originea mierii, iar produsele denaturate se furișează la consumatorii neştiutori.

De asemenea, se întâmplă ca tipurile mai ieftine de miere să treacă drept sortimente mai scumpe. Mierea este unul dintre alimentele care este etichetat greșit cel mai frecvent, reprezentând 7% din cazurile de frauda alimentară. Recent, Food Safety News a testat câteva tipuri de miere și a constatat că 75% din mierea cumpărată de la magazine nu conţine polen. Oamenii cumpără tot un produs făcut de albine, dar neconținând polen, autorităţile de reglementare alimentară nu pot spune sursa mierii. Investigaţiile consecutive au constatat că o treime din întreaga cantitate de miere falsă a fost importată din Asia și a fost contaminată cu plumb și antibiotice.

Sunt enumerate o mulțime de ingrediente care nu sunt specifice mierii precum siropul de sucroză, siropul de zahăr, siropul de porumb, siropul de glucoza, siropul de porumb cu un conținut bogat în fructoza si o întreagă serie de îndulcitori neautentici. 

Afinele

În 7 batoane nutritive, care sunt mai rele decât bomboanele, s-a descoperit că cele care prezentau pe ambalaj imaginile fructelor de pădure, conţineau, ca să vedeţi, niciun fel de fructe de pădure. Fructele de pădure şi, în special, afinele au devenit un iubit super aliment şi, în consecinţă, frecvent falsificat – există o listă destul de lungă de produse alimentare destinate comerțului cu amănuntul, care conţin cuvinte sau imagini ce sugerează că în procesul de fabricaţie al produselor respective au fost folosite afine reale când, în realitate, nu este aşa.

Specialişti din cadrul unei organizații non-profit din SUA au evidenţiat că cele mai multe “afine” pe care le-au putut găsi în cele mai populare dintre produse au constat în cantități mari de zahar, sirop de porumb, amidon, ulei hidrogenat, arome artificiale şi coloranţii albastru nr.2 și roșu nr. 40. 

Laptele

Pare imposibil, dar nu este. Laptele este unul dintre produsele cel mai frecvent contrafăcute. Printre agenţii care intervin în contrafacerea laptelui se numără: melamina, surse neveridice de origine animală, formaldehida, uree, peroxid de hidrogen, amidon, detergent, soda caustică, zahăr, apă, seu de vacă și untura de porc.

Peştele

Între problemele de sustenabilitate și nivelurile de mercur, mulţi dintre noi suntem obsesiv de precauţi atunci când cumpărăm peşte. Aşa încât e deprimant și dureros să descoperim că un studiu realizat între 2010 și 2012 a evidenţiat că 33% din cele 1215 probe care au fost analizate în SUA, au fost etichetate eronat. Probele au fost colectate din 674 magazine din 21 de state.

Probele etichetate drept ton s-au situat pe primul loc în ceea ce priveşte etichetarea greşită (87 si 59%).

Cel mai simplu mod de falsificare a peştelui este comercializarea unor specii ieftine ca fiind somon sau alt tip de peşte scump. Somonul sălbatic are un nivel ridicat de omega 3, care susţine sistemul cardiovascular. Nu acelaşi lucru putem spune despre somonul de cultură sau despre păstrăvul curcubeu, specii mai ieftine cu care somonul este adesea înlocuit.

Uleiul de măsline

Cercetătorii au descoperit ca uleiul de măsline este cel mai vulnerabil aliment la frauda alimentară. În cele mai multe cazuri, consumatorii beneficiază de o calitate inferioară faţă de ceea ce este menţionat pe etichetă – ulei de măsline obişnuit în loc de extra virgin, sau un sortiment mai ieftin, care nu are nimic de a face cu Italia, însa fiind vândut drept italian. Dar uleiul de măsline este, de asemenea, frecvent diluat cu multe alte tipuri de ulei precum ulei de alune, ulei de porumb, ulei de floarea soarelui, ulei de arahide, ulei de soia, ulei de palmier și ulei de nucă. O probă analizată conţinea chiar untură.

În cazuri rare, pot fi adăugate soiuri de ulei nealimentar. Într-un caz bine cunoscut, mai mult de 600 de spanioli au murit, în 1981, după ce au consumat un ulei nealimentar, ulei industrial din seminţe de rapiţă comercializat drept ulei de măsline. 

Sucul de rodie

Sucul de rodie este o altă categorie de alimente distrusă de propria popularitate. Încă de când sucul de rodie a apărut pe piaţă, acesta a fost lăudat pentru conţinutul sau antioxidant sporit pentru care consumatorii sunt dispuși să plătească sume destul de mari. Se înțelege, astfel, de ce sucul de “rodie” este adesea diluat cu suc de struguri sau pere, zahăr și sirop de porumb bogat în fructoză. S-au raportat, de asemenea, cazuri de “suc de rodie sintetic”, care nu conţinea nici măcar urme de suc adevărat.

Cafea

Dacă achiziționați boabe întregi și le răşinaţi acasă, sunt mai puţine şanse că dimineaţa dvs. să nu fie “îmbunătățită” de ciudăţeniile intrigate care își găsesc drumul în cafeaua măcinată și cafeaua instant a diverșilor producători de cafea. Astfel, au fost găsite: crenguţe, coji de cafea, porumb prăjit, orz prăjit, soia prăjită, praf de cicoare, făină de secară, făină de cartofi, zahăr ars, caramel, smochine, sâmburi de curmale, glucoză, şi amidon.

Morala poveştii? Nu vă speriaţi de aceste lucruri, dar fiţi conștienți de ele. Cumpăraţi alimente integrale, ori de câte ori aveţi ocazia. Faceţi cumpărături de la persoane și din pieţe de încredere, dacă puteţi. Să ştiţi că brandurile mari ar trebuie să fie întrucâtva de încredere,  deoarece au multe de pierdut dacă sunt prinse cu etichetări eronate. De asemenea, fiţi atenţi la acele oferte care par prea frumoase pentru a fi adevărate, de exemplu, șofranul super-ieftin nu ar putea fi mai mult decât petale uscate de margarete.