Totul despre pâine

paine

Pâinea este un aliment important pentru consumatori. Noi o procurăm zilnic şi o consumăm la fiecare masă. Ca să ne orientăm corect în asortimentul larg de pâine pe care ni-l propun magazinele şi să alegem produsul  calitativ pentru sănătatea noastră e necesar să ştim unele lucruri: tipurile de pâine, proprietăţile nutritive ale acestora, ingredientele care se folosesc la preparare – detalii relevante  pentru propria noastră sănătate.

 Cum alegem o pâine de calitate?

-  Aspect general: produsul trebuie să fie nedeformat, bine dezvoltat, fără deteriorări.

-  Aspectul cojii: trebuie să fie rumenă; de culoare brună – la pâinea neagră şi galben-aurie – la pâinea albă; coaja să fie formată pe toată suprafaţa,  lucioasă, netedă, nearsă (porţiunile de coajă arsă conţin substanţe cancerigene); sortimentele cu specific rustic au coaja mată sau înfăinată.

Miros: plăcut, caracteristic pâinii coapte, fără mirosuri străine: de acru, de mucegai, de mere verzi sau rânced.

Miezul: să prezinte masă elastică, care după apăsare cu degetul repede îşi recapătă forma iniţială, nesfărâmicioasă, cu pori fini si uniformi, fără crăpături sau goluri, fără cocoloaşe sau urme de făină nefrământată, să nu fie lipicios şi umed (pentru pâinea albă).

- Gustul: să fie plăcut, caracteristic unui produs bine copt, potrivit de sărat, fără gust acru, amar sau alt gust neplăcut, fără scrâşnet în dinţi (datorită impurităţilor: nisip, pământ).

 

Nu se recomandă de procurat pâinea care este foarte puhavă, practic goală în interior, cu miezul exagerat de alb, ce se usucă foarte repede şi este fărâmicioasă la tăiere. Deşi are un aspect  apetisant, fiind  proaspăt coaptă, ea conţine o mulţime de aditivi alimentari, care pot dăuna organismului.

Atenţie! Dacă miezul este lipicios, se întinde (boala întinderii) sau dacă are pete albastre-verzui, cenuşii, galben-brune (mucegai)  şi prezintă miros specific – acest produs este contaminat.

 

Cele mai importante şi cunoscute tipuri de pâine sunt:

Pâinea albă – este făcută din făina rafinată albă şi conţine doar partea centrală a bobului de grâu (endosperm). Cu cât pâinea este mai albă, cu atât valoarea ei nutritivă este mai mica! Este o pâine săracă în fibre, minerale şi vitamine  aşadar, evitaţi atât cât puteţi pâinea albă. Ea conţine doar amidon, element care atunci când ajunge în tubul digestiv este foarte repede transformat în glucoză şi, ca efect negativ, creşte nivelul zahărului în sânge şi este interzisă oamenilor cu diabet şi obezitate.  Dacă nu puteţi renunţa să consumaţi pâinea albă, alegeţi-o cel puţin pe cea cu adaos de seminţe (in, floarea soarelui, nuci, ovăz) Aport caloric:  270 calorii/100 g.

Pâinea neagră de secară: avantajul ei principal – conţine multe fibre alimentare, aminoacizi, vitamine (B1, B2, B6, E) şi minerale (magneziu, fosfor, calciu şi potasiu). Ea are mai puţine calorii decât pâinea albă şi este recomandă pentru un regim alimentar echilibrat. Ea ajuta la detoxifierea organismului, aduce beneficii mari aparatului digestiv şi pielii.  Aport caloric: 218 calorii/100 g. Însa pâinea de secară nu creste şi este tare! De aceea, de multe ori producătorii aleg să amestece secara cu alte cereale.  

Pâinea preparată din amestec de faină de secară şi faină de grâu este considerată un tip sănătos de pâine,însă de foarte multe ori consumatorii sunt păcăliţi, căci  această pâine, ca şi  cea de secară este uşor de falsificat: în loc de faină neagră integrală se poate folosi tot faină alba, care se colorează chimic. Astfel, încât pâinea să pară  de secară, în timp ce noi cumpărăm tot o pâine albă. Citiţi cu atenţie eticheta şi urmăriţi preţul.  O pâine de secară trebuie să coste mai mult cu 30-50% decât cea albă.

Pâinea integrală -  este închisă la culoare, grâul este măcinat cu totul ( atât învelişul cât si germenul bobului). Citind eticheta pe primul loc în lista de ingrediente se indică – făină integrală de grâu, ovăz sau  secară şi nu te lasă păcălit de cuvinte mai pompoase ca “multicereale”, din “bob întreg” etc. Toate tipurile de ingrediente ar trebui să conţină cuvântul „integral”. Cea mai bună opţiune este cea din germeni integri. Este o pâine  sănătoasă datorită conţinutului de  vitamine, minerale şi fibre . Ea este mult mai echilibrată nutriţional, mai săţioasă decât pâinea albă, nu îngraşă, ajută la controlul glicemic. Toţi cei care doresc să aibă o dietă sănătoasă ar trebui să opteze pentru pâinea integrală, însă fără a abuza. Dezavantajul ei este ca nu se poate conserva pe mult timp, din acest motiv fiind neagreată de către producători.

Aport caloric: 230 calorii/100 g.

Pâinea cu seminţe de in

Este o sursă uimitoare de seleniu, potasiu şi mangan. Acesta oferă fibrele necesare zi cu zi, acizi graşi esenţiali şi fitoestrogeni, care vor îmbunătăţi sănătatea, dar te ajută să obţii şi o siluetă de vis. 

Pâinea fără gluten

Se recomandă, în primul rând, persoanelor care au intoleranţă la gluten. E bine de ştiut că aproximativ 4% din populaţie manifestă intoleranţă la gluten – cel mai des copiii şi persoanele trecute de 50 de ani. Dar şi pentru oameni sănătoşi această pâine este o bună alternativă pentru pâinea albă şi te ajută să scazi rapid în greutate. Nu este uşor să găseşti un tip de pâine fără gluten, dar nici imposibil. De obicei, cea integrală şi cea din orez brun nu conţine gluten. La fel, și cea din multicereale.

Pâinea din ovăz

Dacă vrei să reduci aportul de carbohidraţi, pâinea de ovăz este o alternativă excelentă. Este însă grozav faptul că ovăzul prezintă o sursa bogată de carbohidraţi buni, care sunt mai lenţi de digerat si te menţin mai mult timp sătul. Ovăzul este o cereală care te ajută la controlul colesterolului.

 Sfaturi utile

  • Să alegem un produs cu valoare nutritivă ridicată, bogat în fibre, proteine, vitamine şi minerale,  (din făină neagră sau integrală), chiar daca nu arată aşa bine ca pâinea albă.  Proteinele sunt cele care „ţin de foame”. Fibrele controlează nivelul de zahăr din sânge şi colesterolul.
  • Se recomandă  pâinea, care nu conţine grăsimi vegetale hidrogenate. Aceste grăsimi afectează glicemia şi contribuie la creşterea în greutate.
  • De preferat pâinea fără adaos de zahăr. Adăugarea acestuia se face pentru a-i  modifica gustul sau de a ajuta drojdia sa acţioneze mai bine. Cantitatea de zahăr nu trebuie însa să fie mai mare decât cea de fibre sau cea de proteine.
  • Sarea trebuie să fie indicată pe etichetă pe ultimul loc sau cel puţin după apă şi făină. Această pâine va conţine puţină sare.
  • Nu trebuie să consumam mai mult de 200 de grame de pâine pe zi, dacă nu depunem efort fizic susţinut şi chiar 100 de grame, în cazul persoanelor sedentare.
  • Alege pâinea fără aditivi alimentari sau cât mai puţini. De multe ori, producătorii folosesc ca materie primă făina de o calitate mai proastă şi pentru a produce o pâine cu aspect comercial acceptabil și a-i prelungi termenul de păstrare,adaugă un set colosal de aditivi: amelioratori, prafuri de copt, agenţi de îngroşare, emulgatori, enzime, prezenţa şi conţinutul cărora foarte rar se prezintă consumatorilor.

Cum acţionează amelioratorul?

  • accelerează activitatea drojdiilor, creşterea aluatului;
  • creşte volumul produsului finit
  • produs mai rumen
  • structura ideală a miezului
  • miez alb
  • crustă frumoasă

Termenul de valabilitate  al pâinii este de 24 ore de la coacere, 36 ore, 72 ore sau 168 ore în dependenţă de tipul pâinii şi a ambalajului. Termenul se indică pe etichetă la produse preambalate sau pe panoul informativ din unitatea de comerţ, în cazul produselor neambalate.

Locul ideal de păstrare e în cutia de depozitare a pâinii, înfăşurată în hârtie, nu în pachetul de polietilenă, deoarece va începe a mucegăi în 48 de ore, iar în frigider se îmbibă cu mirosuri străine.

Nu se recomandă să consumaţi pâinea cu carne, deoarece în această combinaţie mâncarea va digera foarte greu, provocând senzaţii de greutate în stomac. Mâncaţi pâinea cu legume, supe, lactate acidulate şi fiţi sănătoşi! 

Carnea. Ce trebuie să cunoaștem înainte de a procura?

carne

Carnea poate fi proaspătă, congelată și alterată.

Criteriile de apreciere ale cărnii proaspete și ale cărnii alterate se fac ținând cont de indicatorii organoleptici:culoare, miros, aspectul pe suprafață și în secțiune, consistență, aspectul grăsimii și al măduvei osoase.

 

Carnea proaspătă

  • Mirosul caracteristic speciei, să nu fie acru, rânced  sau alterat.
  • Culoarea este uniformă în secţiune, specifică speciei animalului.
  • Suprafaţa cărnii este uşor umedă şi nelipicioasă.
  • Consistența cărnii este compactă şi elastică.  La atingere, prin apăsare, îşi va recăpăta forma rapid.
  • Dacă o atingem cu şerveţelul, el rămâne aproape curat şi uscat;
  • Grăsimea e mată, de culoare alb-gălbuie, fără miros şi gust rânced.
  • În cazul cărnii cu os, aspectul exterior al oaselor să fie fin şi fără pete, iar măduva sa fie roză.
  • Carnea proaspătă nu lasă zeamă!!!

 

Carnea alterată

  • Mirosul  cărnii este modificat și neplăcut.
  • Suprafața este umedă si lipicioasă, acoperită cu mucozități cenușii sau cu mucegai.
  • Culoarea este cenușie sau verzuie, uneori, suprafața cărnii pe alocuri este decolorată.
  • Carnea alterată   lasă zeamă  tulbure.
  • Consistența cărnii este mai puțin  elastică. La atingere, prin apăsare, porțiunea dată de carne nu îşi va recăpăta forma.
  • Grăsimea e moale cu consistența micșorată, prezintă miros și gust rânced.
  • În cazul cărnii cu os, aspectul exterior al oaselor este palid și, uneori, cu pete, iar măduva  nu umple complet canalul medular.

Important!!! Dacă carnea are miros diferit (de putrefacție) decât carnea proaspătă, atât la suprafaţă, cât şi în profunzime, nu riscaţi consumarea ei! Astfel de produse sunt necomestibile și dăunătoare sănătății!

 

Carnea congelată

  • Se păstrează  la  temperatura nu mai puțin de -180C.
  • Nu are miros.
  • Pentru a păstra calitățile cărnii și a preveni deshidratarea, decongelați carnea lent, de dorit în frigider la temperatura +50C.
  • Culoarea lichidului rezultat după decongelare trebuie să fie alb-gălbuie iar cea a țesutului, caracteristic speciei respective.

Atenție!!! Se interzice recongelarea cărnii decongelate! Carnea care a fost supusă decongelării, trebuie preparată imediat. În cazul nerespectării acestei cerințe, riscați o intoxicație alimentară.

 

Produsele din carne și preparatele din carne în membrană

Preparatele din carne sunt produse alimentare direct consumabile, obținute prin prelucrarea cărnii.

Preparatele din carne în membrană sunt uşor alterabile şi trebuie păstrate la o temperatură care să nu depăşească +50C, fără a fie congelate.

 

Preparatele proaspete:

  • Culoare este uniformă.
  • Consistența este fermă.
  • Miros este plăcut, specific sortimentului.
  • Membrana nu este lipicioasă sau deformată și nu prezintă pete.

 

Preparatele alterate:

  • Au o culoare neuniformă.
  • Mirosul este modificat şi neplăcut (de putrefacţie).
  • Membrana este acoperită cu mucus sau insule de mucegai.
  • Sub membrană pot apărea inele verzui.
  • Pe secțiune poate prezenta goluri, dând aspectul de  umflătură.
  • Membrana se desprinde ușor de compoziție.
  • Compoziția este nelegată, nu se poate tăia felii.
  • Gelatina e lichefiată sau tulbure.

 

Sfaturi utile la procurarea cărnii în magazine:

1.Verificați în mod direct caracteristicile produsului (miros, culoare, aspect). Refuzați produsele care prezintă caracteristici de produs alterat.

2. Acordați atenție deosebită asupra modului de prezentare a ambalajului. În cazul în care ambalajul este bombat, prezintă deformări sau este rupt, înseamnă că produsul nu mai prezintă deplină siguranță pentru consumator.

3.Verificați dacă este respectată temperatura la care este depozitat/expus la vânzare produsul alimentar ales de dumneavoastră (temperatura menționată de producător pe eticheta ce însoțește produsul trebuie să coincidă cu temperatura la care este expus la comercializare produsul achiziționat).

4. Nu consumaţi carne cu un miros suspect, chiar dacă pare proaspătă.

5. Verificați cu atenție termenul de valabilitate. Termenul de valabilitate trebuie să fie inscripționat pe eticheta produsului.

6. Solicitați și păstrați bonul de casă, în cazul în care doriți să reclamați calitatea unui produs.

7. Cumpărați carne în locuri autorizate,

8. Citiți cu atenție eticheta privind aditivii alimentari folosiți şi alegeţi produsul cu cele mai puţine E-uri .

 

Atenţie!!! Carnea decongelată trebuie să aibă caracteristicile cărnii proaspete. Dacă temperatura mediului înconjurător este mai mare cu 2-30C decât temperatura cărnii congelate, atunci se începe procesul de decongelare. Cu cât decongelarea se face mai lent, cu atât modificările şi pierderile de suc sunt mai mici.

Carnea, care a fost supusă decongelării, trebuie preparată imediat. În cazul nerespectării acestei cerinţe, riscaţi o intoxicaţie alimentară.

Pește ca aliment esențial pentru organism

Pestele element al alimentatiei

De ce este folositor peştele?

Peşte – o sursă de proteine completă. Carnea de peşte se digeră mai rapid în comparaţie cu cea de animale şi se recomandă în alimentaţia copiilor şi în diete. De asemenea, peştele este bogat în vitaminele (A, D, B12), minerale (fosfor, calciu, caliu, natriu, magniu), precum şi în astfel de microelemente ca (selenium, iod, fluor, zinc, fier). Dar cea mai preţioasă calitate a peştelui este prezența acizilor graşi nesaturaţi omega-3 din componenţa cărnii lui.

Speciile de pește cu carne grasă, precum tonul, somonul, sardinele, macroul, halibutul, păstrăvul sau heringul sunt surse semnificative de acizi graşi esenţiali în omega-3, extrem de benefici sănătăţii inimii şi, în ansamblu, sistemului cardiovascular.  Dacă alegem între peşti de apă sărată şi peşti de apă dulce, sunt de preferat peştii oceanici, pescuiţi în ape curate, celor de apă dulce şi de acvacultură (crescătorie). În peştii de apă dulce cantitatea de proteine şi grăsimi e mai redusă, totodată, lipseşte  iodul şi bromul, care se conţine în peştii de apă sărată.

Cele mai importante beneficii ale peştelui: scade riscul de boli cardiovasculare, protejează inima de tulburări ale ritmului cardiac, scade presiunea sângelui, îmbunătăţind funcţionarea vaselor sanguine și, în doze mai mari, scad trigliceridele. Acizii graşi esenţiali contribuie la scăderea nivelului de colesterol, împiedică asimilarea altor grăsimi nesănătoase în organism şi previn înfundarea arterelor. Un consum regulat de peşte contribuie la prevenirea osteoporozei (datorită vitaminei D), prevenirea şi combaterea anemiei (conţine fier).

Peştele este recomandat pentru dieta persoanelor care suferă de artrită reumatoidă, deoarece conţine substanţe cu efect antiinflamator. Fosforul din peşte influenţează benefic  sistemul nervos. Iodul este extrem de important pentru funcţionarea normală a glandei tiroide şi pentru arderea grăsimilor. 200 grame de  scrumbie conţine doza zilnică recomandată de iod în formă uşor asimilabilă pentru organism. Consumul regulat de carne de pește poate reduce cu până la 50% riscul de cancer, datorită acizilor graşi esenţiali omega-3. Alte efecte pozitive: reducerea riscului de infarct, depresie, Alzheimer, afecţiuni cronice.

Cum se comercializează?

Peştele este un produs extrem de perisabil: dacă nu este depozitat în condiţii riguroase, se alterează. Peştele se comercializează în stare proaspătă, refrigerată, congelată sau conservată. Peştele proaspăt, în timpul comercializării, se păstrează mai mult de 24 ore în încăperi frigorifice ori în căzi speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie + 4 – 60C, pe parcurs ea se răceşte cu gheaţă până la + 10C. Peştele refrigerat este acel produs, la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la – 10C la + 50C. La peştele congelat temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la – 60C până la – 180C. Înainte de a-l procura, verificaţi dacă marfa respectă următoarele criterii.

Cum ar trebui să arate un peşte proaspăt?

  • Ochii sunt limpezi, bombaţi şi transparenţi. Nu cumpăraţi peşte cu ochii opaci sau înfundaţi în orbite.
  • Corpul peştelui trebuie sa fie rigid, rezistent, când îl apeşi, nu se deformează. Dacă este alterat, carnea lui este moale ca plastilina şi la apăsare degetul intră cu uşurinţă, lăsând urme care nu mai revin la normal.
  • Pielea este lucioasă, colorată viu, fără prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios). 
  • Solzii sunt strălucitori, bine fixaţi pe corp.
  • Branhiile sunt curate, umede, de culoare de la roşie întunecată până  la roz.  Nu procuraţi peşte cu bronhiile de  culoare cenuşie.
  • Să nu miroase puternic.
  • Abdomenul nu trebuie să fie umflat sau deformabil la comprimare.
  • Când îl curăţaţi, carnea nu trebuie să se desprindă uşor de pe oase.
  • Nu trebuie sa aibă puncte maronii (semn al învechirii).

Peștele congelat

Este mult mai greu de identificat calitatea peştelui la momentul cumpărării produsului congelat.

  • Verificaţi termenul de valabilitate de pe pungă.
  • Verificaţi dacă a fost păstrat în condiţii bune şi dacă nu există urme că ar fi fost dezgheţat şi reîngheţat (are mulţi fulgi de gheaţă pe el).
  • Odată decongelat, nu trebuie să fie gelatinos sau să aibă un miros urât de grăsime oxidată (rânced).
  • Solzii peştelui învechit, dar care e congelat, au o nuanţă albăstruie, ternă, dacă peştele respectiv a apucat să se şi usuce înainte, sunt foarte greu de desprins sau de smuls din piele.

Cum alegeţi conservele?

  • Verificaţi data fabricării şi termenul de valabilitate. Temperatura de păstrare a conservelor nu trebuie să fie mai joasă de 00C (temperatura optimală până la + 150C), iar a semiconservelor de la – 60C până la + 60C.
  • La procurare, fiţi  atenţi la defectele conservelor. Cele mai răspândite sunt următoarele: coroziunea cutiilor, deformarea lor, bombajul şi neermeticitatea (prelingeri când cutiile sunt murdare).
  • Diversificaţi tipurile de peşte, însă încercaţi să alegeţi pe cel bogat în acizi graşi omega-3, care să nu conţină substanţe toxice. Locul de provenienţă, trecut pe eticheta conservei, vă poate ajuta uneori să alegeţi corect produsul solicitat. Sunt de preferat: somonul (sălbatic), midiile, stridiile, păstrăvul, anşoa, macroul, heringul etc.
  • Cele mai bune sunt conservele preparate nu departe de locul, unde a fost pescuit peştele (cele din Kamciatka, bunăoară). Sunt mai puţin calitative cele din Ural şi regiunea Moscovei, unde gustul adevărat al cărnii este mascat de condimente, exces de ulei şi pastă de tomate.

Părţile negative ale consumului de peşte

Atenţie la peştii surogat. 

Au fost înregistrate cazuri când peştele decongelat era vândut drept proaspăt pentru obţinerea unui profit mai mare.

De asemenea, a se evita surimi – preparat care imită fructele de mare, din peşte marin cu lapţi, icre, aditivi alimentari şi arome. Nu sunt rare cazurile când peștele sălbatic se dovedeşte, în urma unor analize de laborator, a fi peşte de crescătorie, iar icrele negre ori cele roşii sunt substituite cu grăsimi, carne de pește, coloranţi şi E-uri.

Contaminanţi

Cele mai periculoase substanţe sunt metalele grele (în special, mercurul) şi produşii chimici de sinteză (PCB, dioxină etc.).  Aceşti contaminanţi se acumulează în lanţul trofic, deci trebuie să evităm consumul peştilor mari, răpitori: rechin, spade, macrou mare. La peştii de cultură (din crescătorii)  avem şi hormoni de creştere, antibiotice, pesticide.

La noi în ţară se vinde foarte mult pește de acvacultură (crescătorie), deşi e  preferabil să consumăm peşte oceanic sălbatic, pescuit. Peştii oceanici care conţin cantităţi mari de omega-3 şi un nivel scăzut de mercur sunt: somonul, codul, macroul, anşoa, heringul, sardinele.

Paraziţi

În acest aspect, pericol prezintă peştii de apă dulce pescuiţi  artizanal, păstraţi şi prelucraţi în condiţii improprii. Distrugerea paraziţilor se face prin prepararea termică a peştelui, procedeu care distruge şi o parte din calităţile nutritive. Peștele sălbatic, pescuit şi adus în centrele comerciale, este puţin probabil să prezinte un risc de infestare cu paraziţi. Congelarea industrială se face la o temperatură foarte scăzută şi asigură păstrarea optimă a calităţilor nutritive, reducând şi riscul de contaminare.

Cum îl preparăm?

Cel mai sănătos pentru consum este peştele fiert, preparat la aburi, la grătar sau la cuptor. Metodele ce presupun expunerea îndelungată la temperaturi mari sunt de evitat. Nu se consumă peştele recongelat. Afumarea poate aduce şi ea substanţe toxice, prin urmare pestele afumat poate fi consumat doar ocazional. Persoanele care suferă de hipertensiune arteriala sau boli hepatice ar trebui sa evite consumul de pește afumat şi sărat.

Şi conservele din peşte conţin prea multă sare, aditivi şi conservanţi. Cea mai sigură soluţie pentru consum rămâne peştele proaspăt, cu menţiunea de a-l găti în maximum 24 de ore.

Laptele

lapte

Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine peste 100 substanţe necesare organismului uman: toţi cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 de vitamine şi 45 de elemente minerale. Un pahar de lapte furnizează organismului – 13% de proteine din doza zilnică recomandată, 21%- vitamina D, 35%-calciu, 18%- fosfor, 11% selenium ,22% – vitamina B2 si 35 mg de acizi grași.

 

Beneficiile laptelui:

  • Asigură o bună dezvoltare fizică și intelectuală a tinerilor.
  • Mărește rezistența organismului la boli.
  • Prelungește longevitatea și asigură o bună stare de sănătate.
  • Previne osteoporoza la femeile de peste 40 de ani, în cazul consumării zilnice.
  • Favorizează eliminarea substanțelor toxice din organism ca urmare a formării unor compuși chimici  insolubili cu unele metale grele.
  • Grăsimea din lapte, deși este în cantitate destul de redusă, este o substanță energetică importantă.
  • Grăsimea din lapte conține și cantități însemnate de vitamina A, dar mai ales de vitamina D, care asigură fixarea calciului și a fosforului din oase, prevenind apariția rahitismului.
  • Are o digestibilitate a componentelor de 100% și aduce un aport semnificativ de calciu, fosfor si proteine.
  • Conține iod, astfel încât o alimentație bogată în acest produs poate preveni apariția gusei.

 

Cum se comercializează?

Laptele de consum este  supus unor tratamente prealabile.

 

După compoziție, deosebim următoarele tipuri de lapte: 

  • Integral – lapte natural, tratat termic, cu un conținut de grăsimi nu mai puțin de 3,5 %.
  • Normalizat –  lapte obținut prin adăugare sau extragere de grăsime.
  • Reconstruit – lapte  cu adaos de lapte praf, apă, zer sau lapte concentrat.
  • Degresat – lapte din care s-a extras grăsimea în vederea obținerii unui produs dietetic.
  • Denaturat – lapte cu diferite adaosuri: zahăr, sare, conservanți, fructe,  cacao, cafea, vitamine, proteine  etc.

 

După procedeul de tratare deosebim : 

  • Laptele pasteurizat se prelucrează la temperatura de +63-65C timp de 30-35 min, în cazul pasteurizării joase și la temperaturi de 72 -80 C timp de 15-20 secunde  în cazul pasteurizării înalte. În acest caz se elimină bacteriile patogene dar  nu  sporii, care pot să germineze după deschiderea ambalajului. Laptele pasteurizat își păstrează calitățile nutritive, în mare parte vitaminele. Termenul de valabilitate este de 3 zile și se păstrează numai in frigider.
  • Laptele sterilizat  se obține prin tratare la temperaturi de 115-120C timp de 20-30 min.
  • Laptele Ultrapasteurizat (UHT) se obține prin tratarea termică la 135 – 145C timp de câteva secunde și apoi se răcește rapid. Se distrug toate bacteriile patogene cât și sporii. Este mai sărac din punct de vedere nutrițional decât cel pasteurizat Are termenul de valabilitate cel puțin 6 luni, se poate păstra la orice temperatură (nu necesită refrigerare), însă după deschiderea ambalajului se păstrează la frigider nu mai mult de 3 zile.
  • Laptele praf

                                                                                                       

Ce microorganisme patogene poate conține laptele?

În lapte, de obicei, se întâlnesc microorganisme nepatogene, însă în unele cazuri se pot depista și germeni patogeni, care pot provoca unele boli la consumatori.

Sursele principale de contaminare a laptelui cu bacterii patogene sunt animalele bolnave și omul care lucrează în sfera obținerii și prelucrării laptelui.                          

 

Enterobacteriaceae

Patogeni:Consecințe:
Escherichea coli gastroenterite
Salmonella 

gastroenterite,

febra tifoidă

Shigellagastroenterite  
Yersinia enterocolitica gastroenterite

 

Alte bacterii G (-)

Patogeni:Consecințe:
Aeromonas hydrophila gastroenterite 
Brucella abortusbruceloza
Campylobacter jejuni gastroenterite

 

 Bacterii sporulate G ( )

Patogeni:Consecințe:
Bacillus Cereus intoxicații
Bacillus Anthracis antrax
Clostridium perfringenes   gastroenterite
Clostridium botulinumbotulism

 

Microorganismele patogene pentru om, care se pot dezvolta în lapte,  sunt inactivate prin fierbere, pasteurizare sau ultra pasteurizare. De aceea,  laptele și produsele lactate fabricate din lapte pasteurizat nu sunt periculoase pentru consumator.

 

Ce trebuie să cunoașteți înainte de a procura lapte?

  • Laptele are culoare albă cu nuanţă slab gălbuie, ce se accentuează în cazul laptelui cu un conţinut sporit de grăsime și caroten.
  • Gustul laptelui proaspăt este dulceag.
  • Mirosul laptelui este proaspăt și plăcut.
  • Cumpărați lapte din vitrine frigorifice ce au temperaturi cuprinse între 4-6 C. Dacă temperatura este mai ridicată, riscați să cumpărați lapte alterat.
  • Ambalajul trebuie să fie curat, nebombat, nedeteriorat.
  • Nu consumați lapte în stare crudă (proaspăt muls)! Fierbeți laptele 3-5 min pentru a preveni infectarea cu diferite  boli.
  • Laptele integral este cel mai folositor după calitățile sale nutriționale (vitamine, proteine, aminoacizi).  
  • În cazul folosirii laptelui praf, se interzice utilizarea termenului „Lapte”. Pe ambalajele de desfacere a laptelui se scrie “Produs lactat”.
  • Citiți  cu atenție pe etichetă, termenul de valabilitate, compoziția laptelui și metoda de prelucrare.

 

Alergia la lapte

Laptele este un alergen.  Persoanele alergice la lactoză trebuie să evite consumul de lapte și de produse lactate.

 

Alergia la lapte apare într-un interval de o oră, până la câteva minute după consumarea laptelui. Semnele şi simptomele alergiei la lapte variază de la minore la severe şi includ respiraţia şuierătoare, voma, apariţia eczemelor şi a problemelor digestive.

Simptomele alergiei la lapte care apar imediat după consumul acestui aliment includ: apariţia unei eczeme la nivelul corpului, respiraţia şuierătoare şi starea de vomă. Alte simptome care apar în timp sunt: fecalele lipsite de consistenţă, care pot fi însoţite de sânge, diareea, crampele abdominale, tusea, rinoreea, lăcrimarea ochilor, iritaţia pielii, mai ales în jurul gurii şi apariţia colicilor.

Este important să se poată face diferenţierea dintre alergia la lapte și intoleranţa la proteinele din lapte sau intoleranţa la lactoză. Spre deosebire de alergia la lapte, intoleranţa nu implică sistemul imunitar. Intoleranţa la lapte provoacă diverse simptome şi necesită diferite tratamente, altele decât cele necesare în alergia la lapte. Principalele simptome ale intoleranţei la proteina din lapte sau la lactoză includ apariţia problemelor digestive precum balonarea, flatulenţa frecventă şi diareea după consumul de lapte şi de produse din lapte.

 

Alergia la lapte poate fi prevenită, în primul rând, prin eliminarea produselor care au în compoziţia lor lapte şi prin citirea cu atenţie a listei de ingrediente înainte de a cumpăra un anumit produs alimentar.
Unele studii sugerează faptul că alăptarea în timpul primelor patru luni din viaţa bebeluşului, în locul administrării de lapte, formulă pe bază de lapte de vacă, poate preveni apariţia alergiei la lapte.

 

În concluzie, este cel mai bine să consumăm alimente cât mai puțin procesate și naturale (lapte integral). Aceste sfaturi au funcționat pentru atâtea generații înaintea noastră. De ce nu ar funcționa si pentru noi?

Oul. Beneficiile și riscurile

oua

Ce conţine oul?

Oul este considerat de către nutriționiști un produs foarte valoros în alimentaţia omului datorită substanţelor nutritive pe care le conţine, în special proteine,  aminoacizi,  care se asimilează foarte uşor în organism. Cantitatea de albumină la ou este  93,7%  şi este cea mai mare în comparaţie cu alte produse  (peștele conține 76% albumine, carnea de vită – 73,3%, iar fasolea – 58%). Pe lângă aceasta, oul mai conţine cantităţi mari de minerale în special în gălbenuş: potasiu, sodiu, calciu, fier, fosfor, iod etc.  Vitaminele sunt prezente atât în albuș, cât mai ales în gălbenuș. În albuş se găsesc vitaminele hidrosolubile (B1, B2, B12, PP), iar cele liposolubile (A, D, E, K) numai în gălbenuș. Glucidele se găsesc în cantitate mică în albuș. Culoarea gălbenușului este dată de luteină și betacaroten.

Cel mai bine este să consumăm oul fiert moale, deoarece acesta este digerat în întregime după 1-2 ore, în timp ce oul fiert tare sau omleta este digerat după 3 ore. 
Albușul fiert se digeră în întregime, pe când cel crud doar 50%.

Cea mai importantă caracteristică de apreciere a calității ouălor este prospeţimea lor.

În dependenţă de termenul de păstrare se deosebesc ouă dietetice şi ouă de masă.

Dieteticesunt ouăle foarteproaspete  şi se păstrează nu mai mult de 7 zile din data ouatului, la  temperatura maximă de plus 200C.

De masăse consideră ouăle păstrate la temperatura maximă de plus 200C nu mai mult de 25 zile de la data ouatului în perioada de la 15 septembrie până la 31 martie şi 15 zile în restul anului.

 

Cum apreciem oul proaspăt?

  • Oul proaspăt are coaja întreagă, curată,  mată, poroasă, fără miros.
  • Albuşul este omogen, transparent, curat fără pete, este mai dens şi mai vâscos.
  • Gălbenușul își păstrează forma sferică, se află în poziţie centrală, este clar vizibil, se observă cele trei straturi ale gălbenușului şi cele doua ligamente care îl mențin  în poziție centrală în interiorul oului.
  •  Mirosul trebuie sa fie plăcut.
  • Verificați data de expirare. În cazul în care  termenul este depășit, este important sa le aruncați.

 

Cum arată oul învechit?

  • Coaja este lucioasă.
  • Albuşul este lichefiat (apos).
  • Spaţiul cu aer este mare.
  • Dacă gălbenuşul se revarsă în albuş, oul nu este comestibil.
  • Dacă scuturăm oul şi se simte agitaţia conţinutului,  înseamnă că nu e proaspăt. Cauza este următoarea: cu timpul oul se deshidratează şi pelicula interioară se desprinde de coajă.

Există o metodă simplă pentru a  aprecia prospeţimea oului fără a îl sparge. Oul vechi, introdus într-un bol cu apă sărată (soluție de 12%) rămâne la suprafața apei în poziție orizontală. Oul  proaspăt stă la fundul vasului.

 

Pericol de Salmonella

Albuşul oului conţine o substanţă numită lizozima, care are proprietăţi de a distruge microorganismele. Însă în procesul păstrării, aceste proprietăţi se pierd. Oul proaspăt ouat este practic steril şi dacă este păstrat în condiţii corespunzătoare se menţine aşa pentru mult timp.

Pentru a deveni cauza unei boli provocate de Salmonella, ouăle trebuie mai întâi să fie infectate de  păsări bolnave (în special de raţe),  pe cale exogenă sau să fie păstrate mult timp în condiții necorespunzătoare. Dacă aceste ouă nu se păstrează la rece, bacteriile pătrund în coajă şi se înmulţesc rapid.

O altă  bacterie dăunătoare care se găseşte în multe alimente inclusiv în produsele care conţin ouă este Listeria. Ea provoacă listerioza – o toxiinfecție alimentară destul de rară, dar mult mai gravă decât salmoneloza

 

Pentru a evita infectarea cu bacterii

  • Este important să spălați oul înainte de a îl prepara.
  • Spălaţi din când în când cutiile pentru păstrarea ouălor în frigider pentru că bacteriile pot pătrunde prin coajă în interiorul acestora. 
  • Evitaţi consumul ouălor crude sau produselor pe bază de ouă crude.
  • În cazul în care le preparați, spălați-vă pe mâini după ce ați spart coaja oului, și de asemenea, spălați cu apa caldă și săpun bolurile sau obiectele casnice care au atins coaja de ou.
  • Salmonella se distruge când oul se fierbe timp de 8 minute din momentul clocotirii.
  • Dacă utilizați ouăle într-o rețetă culinară, asigurați-vă că produsul finit este încălzit la cel puțin 72 de grade Celsius.

Atenţie:

 Nu gustați blaturi de tort sau aluaturi de prăjituri care conțin oua crude, înainte de a fi coapte. Anumite rețete conțin ouă crude dacă sunt pregătite acasă. Aceste produse includ crema de tiramisu, maioneza, sosul de salata Cezar.

 

Cum mai bine păstrăm ouăle?

Gradul de prospețime al ouălor depinde de modul în care au fost păstrate.

  • Dacă oul nu este păstrat în frigider peste o săptămână nu mai este proaspăt.
  • Dacă este ținut în frigider într-o cutie specială sau cu capătul ascuțit al oului în jos, pentru a nu exista presiune asupra camerei cu aer (spațiul dintre albuș și coajă) el poate fi păstrat până la 3 săptămâni. 
    Păstrați ouăle în cutia lor de carton originală și amplasați-le în cea mai rece parte a frigiderului.
  • Daca aveți un surplus de ouă este recomandat să le congelați. În acest caz, se vor păstra până la un an. Ouăle trebuie sa fie omogen amestecate, să se toarne în container şi să fie introduse în congelator.
  • Ouăle fierte (cu sau fără coajă) se  păstrează în frigider timp de o săptămână.

Alimente cu e-uri în mancarea copiilor noștri

e-uri mancare copii

Sursa: http://www.desprecopii.com/

In toate tarile se adauga E-uri alimentelor in scopul conservarii lor o perioada mai lunga. Problema este ca in Romania se depaseste doza admisa pentru aceste adaosuri. Iata deci o trecere in revista a acestor ”otravuri” care se strecoara in hrana copiilor nostri. Morala este simpla: incercati sa ii dati copilului dvs. cit mai multe alimente naturale si feriti-i atit cit puteti de alimentele ”dubioase”.

Mini-dictionar de E-uri

E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina. Desi se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer, este permis in Romania.

E210 (acidul benzoic) se adauga la bauturi alcoolice, produse de brutarie, branzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, in special la persoane dependente de medicatie, si poate reactiona, provocand hiperaciditate la copii. In urma testarii pe animale de laborator, a fost asociat si cu cancerul.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri, este de asemenea prezent in multe medicamente; se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania.

E250 (nitritul de sodiu) este utilizat in stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate (fara nitrit, hot dogs si bacon ar arata gri) si da o aroma caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de cantitati mici de substante cu potential cancerigen, in special in bacon. Companiile care proceseaza carnea adauga acum, pe langa nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a impiedica formarea de nitrozamine. Industria carnii justifica utilizarea nitritilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltarii bacteriilor producatoare de toxina botulinica.

E132 (indigotina) este un colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti; poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice. Este permis in Romania.

E123 (amaranthul) este obtinut din planta cu acelasi nume; este folosit in amestecuri pentru prajituri, umpluturi cu aroma de fructe, cristale pentru jeleuri, poate provoca astm, eczema si hiperaciditate; in teste pe animale a provocat defecte neonatale si moarte fetala.

E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia. Este permis in Romania.

E155 (brun HT) este utilizat in ciocolata si prajituri. Poate produce reactii adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice. Se cunoaste, de asemenea, ca poate produce sensibilitate dermica. Este interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis in Romania.

E952 (ciclamat) este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen. Este permis in Romania.

E312 (galat de dodecil) se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase; poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente pentru sugari si copii mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase; se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de salate. Este permis in Romania.

E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) este un indulcitor artificial si umectant care se obtine din glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este permis in hrana pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice. Este permis in Romania.

Atentie – colorantii din sucuri si dulciuri produc cancer

Dulciurile si produsele racoritoare sunt destinate in special copiilor si, pentru a fi mai ispititoare, au nevoie de coloranti cat mai atragatori. Acestia, desi valorosi prin proprietatile lor intrinsece, sunt vatamatori pentru sanatate, determinand deficiente in vitamina B6 si zinc si chiar aparitia, in timp, a unor tumori. Un astfel de colorant este tartrazina – E102, acceptat de legislatia romaneasca, dar interzis pentru produse alimentare in Suedia, Elvetia, Marea Britanie si Olanda.

Conform unui studiu al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor (APC) din Romania, s-a constatat ca pe piata romaneasca exista anumite produse, destinate in special copiilor, care contin acest colorant: bomboanele Ciclete cu aroma de zmeura (producator C.M. Chimica Daily Bucuresti), bauturile racoritoare Kick de portocale (sub licenta Royal Crown Company), Prigat Orange Light (Sigat Beverage Company), Fanta Exotic (SC Coca-Cola HBS Rom) si Mirinda Orange (imbuteliata la Quadrant-AMRoQ Beverages), bomboanele Kathy Lemon (Confiseue Kathy, Bruges), budinca cu gust de vanilie (Euro Food Prod), bomboanele gumate Sugus Exotic (Kraft Foods Romania), acadelele Chupa Chups (Elkeka Romania), Bega – baton cu spuma si jeleu de lamaie (Kandia Timisoara Romania) si Kroky Mania (jeleuri Silvana drajate de caise, zmeura sau portocale, produse de Kraft Jacobs Suchard Romania).

Efecte negative asupra sanatatii

Acest colorant determina o reactie de intoleranta la aproximativ zece oameni din o mie, care se manifesta prin edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm, purpura si chiar soc anafilactic. Persoanele alergice la aspirina sunt alergice si la tartrazina. Acest colorant se elimina preponderent prin bila, deci persoanele cu afectiuni la nivelul acestui organ pot avea probleme cu sanatatea din cauza consumului unor produse colorate cu tartrazina. Consumul acestor produse determina deficiente in vitamina B6 si zinc, ceea ce declanseaza probleme mai ales femeilor. S-a constatat ca vitamina B6 este implicata in metabolismul progesteronului, care la randul sau are un rol in procesarea excesului de estrogen. In acest fel, femeile cu probleme hormonale (hipersecretii de estrogeni) pot sa dezvolte in timp diferite tipuri de tumori (fibroame etc.).

Doza maxima admisa

APC Romania solicita autoritatilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel putin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece s-a constatat ca dozele mari de tartrazina determina modificari histologice ireversibile ale ficatului. Tinand cont ca acest compus este frecvent folosit in bauturile racoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazina pot deveni extrem de grave. Doza maxima admisa pentru consum este de 0,75 mg/kg corp, iar in produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu exceptia rahatului, unde doza admisa este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, daca un producator introduce in bauturi racoritoare cantitatea maxima de colorant – 70 mg/kg (echivalent litru) – atunci o persoana de 30 kg care bea doi litri de suc va ingera 140 mg colorant, in timp ce doza maxima admisa pentru o persoana de 30 kg este de 22,5 mg.

Asadar recapitulam…

-aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330;

-aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252;

-aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233;

-aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312;

-aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive: E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407;

-aditivul care distruge vitamina B12: E200.

E123 – este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de “apus de soare”, de care vorbeam ceva mai sus.

E330 – produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.

E102 – este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el.

Articol aparut in 2001 in ziarul Curentul

Conservantii, aromele, colorantii – intr-un cuvant aditivii – sunt indicati pe ambalaj cu litera “E”, urmat de un numar format din trei sau patru cifre. Unele dintre aceste substante sunt nocive, toxice, chiar cancerigene. Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici, consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole, Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana au interzis o parte din “E”-uri. In Romania, laboratoarele nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.

“E”-urile, sinonime cu otrava

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care, in mod normal, nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic – avand sau nu o valoare nutritiva, prin a carei adaugare intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare a unor asemenea produse alimentare, devine o componenta a produselor alimentare respective.

E-urile sunt acei aditivi adaugati in alimente cu rol de indulcitori, coloranti, emulgatori, conservanti. Alinierea la normele Uniunii Europene a presupus folosirea codurilor de tip “E” pentru aditivii alimentari.

Numeroase organisme internationale de sanatate au tras insa serioase semnale de alarma cu privire la aceste adaosuri sintetice, declarandu-le toxice. Folosirea lor indelungata sau improprie poate duce, in timp, la formarea unor afectiuni grave, care nu mai pot fi tratate.

Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale, se afla pe locul al treilea, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie.

Organismul, supus la bombardamente chimice

Consumul indelungat de alimente care au in compozitie aditivi obtinuti pe cale sintetica supune organismul la un adevarat bombardament chimic care afecteaza organele interne. Pentru a se apara, acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, care in cele din urma participa si ei la vatamarea organelor. In cazurile nefericite, rezultatul acestor procese este distrugerea iremediabila a sistemului imunitar si aparitia unor tumori maligne sau benigne.

Studiile de specialitate arata ca sunt cateva produse a caror folosire indelungata favorizeaza crearea unui astfel de dezechilibru in organism. Folosirea lor intamplatoare, pentru o perioada limitata de timp, nu are efect daunator. Pe Internet sunt site-uri care vorbesc despre nocivitatea acestor produse.

Margarina afecteaza sistemul imunitar

Este un produs aparut in al doilea razboi mondial, atunci cand untul incepuse sa devina inaccesibil. Cercetatorii americani au descoperit accidental ca daca se incalzeste la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, in prezenta hidrogenului si folosind catalizatori de nichel, se obtine un produs alb, asemanator untului, cu o structura moleculara identica cu cea a plasticului, pe care l-au botezat “margarina”, dupa numele sotiei (Margot) unuia dintre savanti. Din acel moment si pana acum, progresul tehnologic a permis ca produsul, cu ajutorul substantelor sintetice, sa fie din ce in ce mai apetisant si mai atragator. Mirosul de lapte al margarinei e obtinut pe cale chimica. Grasimile care se afla in compozitia ei sunt insa greu asimilate de organism, care, pentru a face fata solicitarii, utilizeaza o cantitate mare de energie.

Sistemul imunitar este astfel neglijat si se creeaza o mai mare sensibilitate la infectii, la intoxicatii si la imbolnavirea de cancer. De asemenea, in procesul de metabolizare a grasimilor, ficatul este solicitat excesiv, favorizand hepatita.

Aspartam-ul, un indulcitor criminal

Este unul dintre alimentele cele mai controversate. Fiind deosebit de concentrat, el lezeaza organele digestive, pe care le obliga sa prelucreze o cantitate prea mare de energie. Pentru ca nu poate fi prelucrat tot, o parte din substanta trece imediat in sange, prin intestinul subtire, provoaca hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa produca in exces insulina. In acest fel, organismul este dereglat, creandu-se stari de oboseala si de agitatie. Pe termen lung, consumul in exces de aspartam expune la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale. Lipsa de calciu apare si ea in timp.

Colesterolul. 10 alimente care scad colesterolul

fistic

Sursa: http://medlive.hotnews.ro

Colesterolul crescut reprezinta o problema din ce in ce mai des intalnita. Riscul unui colesterol crescut exista si in cazul persoanelor tinere sau slabe. Din fericire, exista anumite alimente pe care le puteti adauga la dieta dumneavoastra si care va pot ajuta sa va scadeti nivelul de colesterol, ceea ce automat reduce si riscul aparitiei bolilor de inima.

1. Fistic

Cercetarile au asociat consumul de fistic cu un profil lipidic imbunatatit, prin cresterea colesterolului HDL (colesterolul bun) si reducerea colesterolului LDL (colesterolul rau). Avand in vedere ca fisticul este bogat in fibre si antioxidanti, acesta protejeaza celulele corupului de stresul oxidativ, care incurajeaza ingrosarea peretilor arterelor.

In plus, fisticul este bogat in potasiu si magneziu, asociate cu scaderea tensiunii arteriale.

2. Humus

Fibrele, in special cele solubile, gasite in fasole, sunt asociate cu imbunatatirea sanatatii inimii. Nautul este in topul alimentelor care reduc nivelul de colesterol.

3. Cereale

Cerealele bogate in fibre, precum hrisca sau orzul ofera beneficii de scadere a colesterolului.

4. Pastai

Pastaile reprezinta o buna modalitate prin care puteti reduce nivelul colesterolului LDL si poate inlocui alimentele bogate in proteine, care au in acelasi timp si un continut ridicat de grasimi saturate.

5. Cirese

Pigmentul unei cirese are capacitati antioxidante puternice. Incercati sa adaugati cirese inghetate in smoothie-ul de dimineata.

6. Dovleac

Sarac in calorii, dar bogat in fibre, dovleacl are si proprietati antioxidante puternice.

7. Ulei de susan

Uleiul de susan este mai putin cunoscut ca sursa de grasimi monosaturate, care se regasesc de obicei in uleiul de masline si de avocado.

8. Banane

Bogate in fibre solubile, bananele scad colesterolul prin indepartarea acestuia din sistemul digestiv si impiedicandu-l sa se mute in sange si sa infunde arterele.

9. Sardine

Sardinele sunt bogate in omega 3. In plus, acestea sunt o alternativa pentru alti pesti cu un continut ridicat de grasimi.

10. Seminte de chia

Semintele de chia sunt alternativa vegetariana pentru omega 3. Acestea sunt bogate in acizi grasi, fibre, proteine si antioxidanti. Semintele de chia pot fi consumate ca atare sau pot fi adaugate la supe, smoothie-uri sau piureuri de budinci.

Inima. 6 pași de urmat pentru a-ți feri inima de boli

inima alimente sanatoase inima boli

Sursa: http://ziarulnational.md/

Descoperă care sunt factorii de risc pentru afecţiunile cardiovasculare şi cum poţi să-i controlezi, astfel încât organismul tău să nu aibă de suferit!

Bolile de inima reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel mondial. Potrivit eva.ro, în România, aproximativ 150000 de persoane mor anual din cauza bolior cardiovasculare. Prof. Dr. Dan Gaiţă, preşedintele Fundaţiei Române a Inimii, spune că această cifră reprezintă circa 60% din totalul deceselor înregistrate.

Principalii factori care cresc riscul de a face boli de inima sunt: hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, obezitatea, diabetul zaharat, fumatul şi sedentarismul.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru a preveni îmbolnăvirea inimii este de a împiedica apariţia acestor afecţiuni sau de a le ţine sub control prin analize periodice, tratament recomandat de un specialist şi o dietă echilibrată.

Iată cinci paşi care te pot ajuta să-ţi fereşti inima de boli

1. Măsoară periodic tensiunea arterială!

Hipertensiunea arterială reprezintă cel mai răspândit factor de risc cardiovascular de pe glob. Până la vârsta de 50 de ani, 1 din 5 oameni are hipertensiune arterială, după vârsta de 50 de ani, 1 din 3, iar după vârsta de 65 de ani, 2 din 3.

Creșterea valorilor tensiunii arteriale are două mari efecte negative asupra organismului uman: îmbătrânirea vaselor și suprasolicitarea inimii. Cele mai importante complicaţii ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficienţa cardiacă, angina pectorală și infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, insuficienţa renală.

Mergi la un consult periodic la medicul cardiolog şi respectă planul de dietă recomandat de specialist. Este important să renunţi la fumat şi să reduci consumul de sare, alcool şi alimente bogate în grăsimi.

2. Include în dietă alimente care scad colesterolul rău

Analizele de sânge periodice sunt recomandate pentru a menţine sub supraveghere nivelul colesterolului. Pe lângă tratamentul recomandat de specialist este important să acorzi atenţie alimentaţiei. O dietă săracă în grăsimi nesănătoase (în special prăjeli, patiserie, prăjituri, unt, brânzeturi grase, carne grasă) este esenţială. În schimb, include în alimentaţie grăsimile sănătoase care au rolul de a scădea colesterolul rău şi alte alimente recunoscute pentru beneficiile pe care le aduc asupra inimii.

Iată care sunt recomandările celebrului Dr. Oz: struguri negri, banane, somon, sardine, ulei de măsline, usturoi, spanac, ciocolată neagră, avocado, nuci şi seminţe crude.

Reţine! Cu cât este mai mare colesterolul rău (LDL), cu atât mai mare este şi riscul ca tu să faci o boală de inimă. De asemenea, cu cât este mai mic colesterolul bun (HDL), cu atât este mai crescut riscul de boală cardiacă.

Valorile normale ale colesterolului:

- colesterolul total = sub 200 miligrame la decilitru (mg/dl)

- colesterolul rău LDL = sub 100 miligrame la decilitru (mg/dl)

- colesterolul bun HDL = peste 60 miligrame la decilitru (mg/dl)

- trigliceridele = sub 150 miligrame la decilitru (mg/dl).

3. Menţine-te la o greutate corporală normală!

Depune eforturi serioase pentru a scăpa de surplusul de kilograme care îţi îmbolnăveşte inima. Alege alimente sănătoase, hipocalorice care te ajută să slăbeşti şi evită mesele copioase luate seara târziu. Chiar şi câteva kilograme pot să îmbunătăţească sănătatea inimii. În plus, pierderea masei adipoase din jurul abdomenului este cel mai bun lucru, deoarece are un impact semnificativ asupra inimii.

4. Testează glicemia cel puţin o dată pe an!

Din cauza stilului de viaţă, numărul celor care au glicemia peste limite creşte de la an la an, iar cei mai mulţi află că suferă de boli ale inimii în stadii mai avansate ale bolii. Tocmai de aceea specialiştii atrag atenţia cât este de importantă prevenţia şi, implicit, testarea anuală a glicemiei pentru a preveni apariţia diabetului zaharat.

5. Renunţă la fumat!

Fumatul, chiar și ocazional, mărește dramatic probabilitatea de a dezvolta o boală a inimii. Combinat cu pilule contraceptive crește foarte mult riscul de infarct în rândul femeilor, care se accentuează după vârsta de 35 de ani. Vestea bună este că, atunci când ne lăsăm de fumat, numai într-un an, riscul de afecțiuni cardiace scade considerabil.

6. Mişcarea trebuie să fie practicată cu regularitate

Mişcarea este foarte importantă şi pentru menţinerea sănătăţii inimii. Atenţie ȋnsă, nu este nevoie de sport de performanţă, ci mai degrabă de mişcare uşoară practicată cu regularitate! Fă cel puţin 30-45 de minute de activitate fizică pe zi!

Știi ce pateu cumperi? E umflat cu sare, nitrați, arome, zahăr și coloranți

paine cu pateu

Sursa: http://ziarulnational.md/

Pateu de ficat, fie că vorbim de cel de porc, pui, gâscă, raţă, curcan sau cel vegetal, este nelipsit din meniul românilor, mai ales că suntem tot timpul pe fugă, nu mai avem timp să gătim şi foamea trebuie, cum altfel, potolită pe loc. Aceste obiceiuri nesănătoase îngroașă rândurilor obezilor, scrie csid.ro.

Potrivit unui studiu realizat de Asociația Națională pentru Protecția Consumatorilor din România, majoritatea conservelor de pateu de ficat conţin aditivi, grăsimi, sare din belşug şi aproximativ un sfert din cantitate ficat de pasăre sau de porc.

Numărul acestor aditivi variază de la producător la producător, recordul fiind deţinut de un brand care foloseşte nici mai mult, nici mai puţin de 10 E-uri la prepararea pateului de porc. Pe eticheta acestui produs stau la loc de cinste E452 (polifosfaţi), E407 (caragenan), E412 (gumă guar), E415 (gumă xantan), E300 (acid ascorbic), E621 (glutamat monosodic), E250 (nitrit de sodiu), E120 (carmin), E316 (erisorbat de sodiu) şi E330 (acid citric).

Potrivit specialiştilor în nutriţie, pe lista celor mai periculoase E-uri se înscriu şi E621, E250 – cauzează migrene, crampe şi au potenţial cancerigen, E120 – aditiv care poate provoca reacţii alergice şi E412 – substanţă folosită ca agent de îngroşare, ale cărui efecte negative constau în dereglări hormonale, tulburări ale ficatului, afecţiuni digestive şi creşterea nivelului de colesterol rău.

Pe lângă această „bogăţie” de E-uri, acest pateu mai conţine apă din belşug, şorici, slănină, sare, zahăr, lapte semidegresat, amidon de grâu, sirop de glucoză şi ultimul, dar nu cel din urmă ingredient, 25% ficat de porc.