Raport de evaluare

a sistemului de reglementare în  domeniul siguranței alimentelor din Moldova în cadrul Proiectului ”Armonizarea politicilor în domeniul sanitar ale Republicii Moldova și Georgiei cu cele din Uniunea Europeană”

 Acest material/publicație este realizat cu suportul Fundaţiei Est – Europene în cadrul proiectului  ”Armonizarea politicilor în domeniul sanitar ale Republicii Moldova şi Georgiei cu cele din Uniunea Europeană”, implementat în parteneriat cu Fundaţia „Eurasia Partnership” din Georgia și finanțat de Uniunea Europeană. Proiectul este co-finanțat de Guvernul Suediei și Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene, al Uniunii Europene, Guvernului Suediei, Sida sau al Ministerului Afacerilor Externe al Danemarcei.

 

 

Cuprins:

 

Cuprins:2

  1.       Context general3
  2.       Reformele și obiectivele Republicii Moldova în domeniul siguranței alimentelor4
  3.       Autorități implicate în domeniul siguranței alimentelor4

3.1        Structură si organizare  4

3.2        Stabilirea responsabilităților6

3.3        Cooperare și coordonare în cadrul și între autoritățile competente  7

3.4        Resurse alocate pentru organizarea controalelor8

3.5        Interacțiune cu stakeholderii10

  1. Cadrul legislativ în domeniul siguranței alimentelor11

4.1.      Cadrul legislativ general11

4.2.      Pachetul de igiena și  controlul oficial12

4.3.      Legislație specifică  14

4.4.      Acte normative și standarde care ar trebui abrogate  18

  1.       Înregistrarea, autorizarea unităților19
  2.       Organizarea controalelor oficiale  19

6.1.      Transparența , confidențialitatea  20

6.2.      Planificarea controalelor / prioritizarea  22

6.3.      Proceduri de realizare a controalelor / Metode și tehnici de control / Implementarea controalelor oficiale  25

6.4.      Modalități de raportare  27

6.5.      Măsuri aplicate în cazul neconformităților29

6.6.      Gestionarea urgențelor alimentare / sistemul  rapid de alertă  31

  1.       Activități de verificare / Auditul sistemului de control32
  2.       Reglementarea importului33
  3.       Concluzii și recomandări35

 

 


1.    Context general

 

În contextul globalizării, al intensificării circulației persoanelor și mărfurilor alimentare, în paralel cu diversificarea produselor alimentare și a tehnologiilor de procesare, asigurarea inofensibilității alimentelor a devenit o provocare pentru instituțiile statelor implicate în supravegherea și controlul alimentelor, sănătatea publicăși protecția consumatorilor.

Obiectivul principal rezidă în asigurarea protecției sănătății publice prin reducerea bolilor și a contaminărilor generate de alimente precum și menținerea încrederii consumatorilor în sistemul de control al produselor alimentare ceea ce rezultă în dezvoltare economică datorată creșterii vânzărilor produselor alimentare sigure.

 

Libera circulație a mărfurilor se poate realiza în Comunitate sau în țări cu legislație echivalentă, numai în cazul în care cerințele privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale nu diferă semnificativ de la un stat la altul.  Fiecare stat își elaborează propriile sisteme de control  în funcție de necesitățile și de specificul acestora însă acestea trebuie să fie eficiente și să cuprindă elementele cheie care rezultă din principiile generale stabilite în Regulamentul CE 178/2002 adoptat la nivelul Uniunii Europene, pentru a răspunde globalizării și abordării comune. Acestea prevăd o abordare ”de la fermă la furculiță” și includ toate verigile lanțului sectorului alimentar; se realizează o delimitare clară a competențelor, între operatorii din domeniul alimentar care dețin responsabilitatea primăși autoritățile competente care supravegheazăși controlează activitatea acestora.

 

Crizele alimentare din ultimii ani au demonstrat că o abordare coordonată, unitară atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivel național în astfel de situații permite aplicarea de măsuri rapide, adecvate pentru ținerea situației sub control și limitarea efectelor negative. 

 

 


2.    Reformele și obiectivele Republicii Moldova în domeniul siguranței alimentelor

 

Recunoscând importanța domeniului de reglementare a siguranței alimentelor, a principiilor stabilite la nivelul Uniunii Europene și a obligațiilor care revin Republicii Moldova, în calitatea sa de stat membru OMC, Guvernul Republicii Moldova a întreprins o serie de măsuri destinate conformării legislației comunitare și a creării unui cadru instituțional de reglementare care corespunde principiilor Uniunii Europene.

Obligativitatea implementării sistemului de reglementare SPS este în primul rând  o obligație a guvernului Moldovei ce derivă din calitatea sa de stat membru OMC, iar prin Acordul de Asociere cu UE s-a stabilit calea de urmat în realizarea implementării măsurilor SPS.

            În conformitate cu cerințele care decurg din Planul de acțiuni al Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu UE, legislația sanitarăși fitosanitară a Republicii Moldova trebuie apropiată treptat de cea a Uniunii Europene și de standardele OMC, pe baza listei UE de armonizare a legislației sanitare, fitosanitare, având în vedere domeniile comerciale prioritare și în baza resurselor tehnice și financiare ale Republicii Moldova.

            Evaluarea sistemului de reglementare în domeniul SPS și monitorizarea progreselor  realizate de Guvernul din Republica Moldova sunt activități esențiale care contribuie la finalizarea implementării Strategiei Republicii Moldova pentru Siguranța Alimentelor, cu accent pe calitatea legislației și capacitatea de aplicare și în final la realizarea obiectivului de a facilita comerțul cu mărfurile care fac obiectul măsurilor sanitare și fitosanitare (măsuri SPS) aplicate de părți, protejând totodată viața și sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor.

 

3.        Autorități implicate în domeniul siguranței alimentelor

3.1           Structură si organizare

 

În prezent în Republica Moldova există mai multe instituții guvernamentale implicate în sistemul de control oficial al alimentelor. În strategia 747 din anul 2011, funcția de supraveghere și control a implementării legislației s-a dorit a fi  în sarcina unei singure autorități:,, Structura autorității de siguranță alimentară trebuie să fie cât mai simplăși eficientă, cu responsabilități, activități și împuterniciri bine definite. Această structură trebuie săînglobeze specialiști din toate domeniile acoperite de siguranța alimentelor”.

Prin Legea 113/2012 a fost înființată ANSA, în subordinea Guvernului, primind  atribuții de gestionare a problemelor de siguranță a alimentelor pe întreg lanțul alimentar, de la fermă la furculiță, operarea sistemului rapid de alertă, dialogul și comunicarea cu consumatorul, relații cu alte instituții / agenții guvernamentale și mediile științifice. Organigrama instituției este disponibilă pe internet la adresa http://www.ansa.gov.md/ru/organigrama.html iar structura cuprinde toate domeniile de responsabilitate delegate instituției. ANSA are 35 subdiviziuni teritoriale responsabile pentru implementarea funcțiilor delegate în raioanele administrative. Subdiviziunile teritoriale se subordonează direct oficiului central al ANSA. ANSA are 18 puncte de control la frontieră care de asemenea se subordonează oficiului central al ANSA.

Odată cu înființarea ANSA, atribuțiile MAIA si MS a trebuit sa fie restrânse, rămânând în competența acestora elaborarea politicilor și a normelor privind siguranța alimentelor, inclusiv a măsurilor și penalizărilor aplicabile pentru încălcarea legislației (art. 14 a Legii 113/2012), însă există mai multe acte normative care au prevederi contrare, ce nu permit delimitarea clară a responsabilităților între toate structurile implicate în sistemul de control oficial al alimentelor. (vezi pct.3.2.)

Pe lângă inconsecvența legislativă, se constatăși nerespectarea unor acte normative asumate de ministere; astfel nici până în prezent nu s-au realizat prevederile Hotărârii de Guvern nr. 51/2013 de la pct. 8. lit. a ,, până la 14 februarie 2013, va reduce cu 200 de unități statele de personal ale Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice și alocațiile pentru întreținerea acestora, transferându-le Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.”

De menționat că se prevedea și absorbția controlului calității alimentelor (implicit etichetarea) de la Ministerul Economiei: ,,Unul dintre aspectele importante ale sectorului agroalimentar în Republica Moldova se referă la calitatea și controlul produselor alimentare. Ca urmare, autoritatea nou-creată va prelua funcțiile la supraveghere și control al alimentelor de la Ministerul Economiei “

Apreciem astfel că s-au înregistrat puține progrese după implementarea Strategiei adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 747 din 2011.

 

3.2           Stabilirea responsabilităților

 

Cu toate că prin Legea 113/2012, ANSA devine responsabila de monitorizarea și verificarea respectării cerințelor privind siguranța alimentelor de către operatorii din domeniul alimentar (art. 14) iar la art. 18 m) se prevede ,,supravegherea și controlul producerii alimentelor, al igienei la întreprinderile din sectorul alimentar“, în același act normativ se menționează ca fiind în competențele Ministerului Sănătății, identificarea, evaluarea, managementul și comunicarea riscurilor în domeniul inofensivității produselor alimentare pentru sănătatea publică, a stării de sănătate și de nutriție a populației” (art. 19 a)  ceea ce produce o situație de dublare a competențelor. De asemenea, se prevede ca Ministerul Sănătății să asigure avizarea și supravegherea pe piață a alimentelor noi, suplimentelor alimentare, aditivilor alimentari, apelor minerale, etichetării nutriționale etc.

 Chiar prin formulări diferite, în practică specialiștii celor doua instituții înțeleg că domeniul lor de control este același, autorizând dublu obiectivele și în multe cazuri după cum am aflat din deplasarea în teritoriu, ele neajungând la un punct comun de vedere. Această practică e păguboasă pentru atât pentru bugetul statului, agenții economici cât și pentru consumatori.

Hotărârea de Guvern nr. 51/2013 privind organizarea și funcționarea ANSA restrânge competențele MS ,,Agenția asigură organizarea și coordonarea acțiunilor în domenii orientate spre garantarea siguranței alimentelor (cu excepția produselor alimentare prevăzute la articolul 19 litera d) din Legea nr. 113“ dar o Hotărâre de Guvern nu este opozabilă unei legi determinând, ca în prezent să fie o suprapunere de competența flagrantă atât legislativ cât și în fapt.

Legea 50 / 2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate și de bunăstare a animalelor preia mare parte din prevederile R CE 882/2004 însă există prevederi contrare, în ce privește stabilirea de responsabilități cu privire la organizarea controalelor oficiale. Astfel din art. 2 și art. 3 se înțelege că ANSA este autoritate competentă iar definiția inspectorului se referă doar la personalul ANSA, ca având atribuții de inspecție în domeniul siguranței alimentelor, în timp ce art. 10 prevede și implicarea MS în anumite activități de control și anume controlul apei și a materialelor în contact cu alimentele. În plus, Ministerul Sănătății autorizează aditivii alimentari, suplimentele alimentare, produsele alimentare noi, substanțele suplimentare utilizate pentru obținerea produselor alimentare fortificate și alimentele cu destinație nutrițională specială destinate consumului uman. Nu este menționată competența MS în ce privește verificarea cerințelor privind aditivii alimentari adresate operatorilor din domeniul alimentar, contrar celor prevăzute în Legea 113/2012 și legislația națională privind aditivii alimentari.

                    Aceste tergiversări și sincope a făcut ca Partenerii de dezvoltare a Republicii Moldova, să ceară ca în mai puțin de 100 zile să se întărească ANSA, conform prevederilor legislației de înființare a acesteia iar legislația și standardele europene în domeniu să fie adaptate, concomitent cu abrogarea legislației naționale cu dispoziții contrare: ,,separarea clară a competențelor și a responsabilităților între autoritățile publice naționale implicate în domeniul dezvoltării rurale și siguranță alimentară. Elimină practica învechită de a dubla controalele privind siguranța alimentară la operatorii din sectorul alimentar, astfel încât controalele privind siguranța produselor alimentare sa fie efectuate exclusiv de către autoritatea națională de siguranță alimentară ANSA.

                   

3.3           Cooperare și coordonare în cadrul și între autoritățile competente

 

Dacă elaborarea politicilor  se realizează de către MAIA și MS, realizarea unei comunicări interinstituționale cu ANSA  nu s-a realizat, existând o colaborare ocazională, în salturi, fără termene, persoane de contact, schimb de informații.

Deși este prevăzut că ANSA are atribuții de “coordonare a activităților de evaluare și comunicare a riscului”, de “realizare a managementului riscului pentru  produsele de origine animală pe întreg lanțul alimentar”, până în prezent autoritatea nu și-a exercitat aceste competențe. Nu există o coordonare sistematică, protocoale, întâlniri periodice între autoritățile implicate și se evidențiază o slaba diseminare a informațiilor rezultate din activitățile de sprijin ale diferitelor instituții internaționale și europene (proiecte cu finanțare externă, instruiri/informări în cascada și reciproce, etc.)

Aceste activități sunt deosebit de importante pentru monitorizarea controlului oficial, a lipsurilor sau suprapunerilor și discutarea posibilităților de îmbunătățire.

                    Din analiza cadrului legislativ existent nu reiese modalitatea de cooperare și coordonare între autoritățile competente, implicate în controlul oficial. Prevederile art. 4(3) ale R CE 882/2004 legate de necesitatea coordonării efective și eficace între toate autoritățile competente implicate sau între structurile din cadrul aceleași autorități competente nu au fost preluate.

                    În cadrul ANSA, comunicarea cu structurile teritoriale se realizează prin ordine și dispoziții, care stabilesc în principal instrucțiuni privind activitatea de inspecție și control. Nu există proceduri de verificare a modului în care instrucțiunile transmise la nivel teritorial cu privire la controalele oficiale sunt puse în aplicare și dacă acestea sunt  eficiente. Această cerință este prevăzută la art. 8(3) din R CE 882/2004 și este preluată în art. 7 a legii 50/2013 “(3) Autoritatea competentă dispune de proceduri:
    a) pentru verificarea eficacității controalelor oficiale pe care le desfășoară

                 Lipsa de coordonare și colaborare a dus la apariția unor legi pentru același domeniu de activitate cu dispoziții diferite sau chiar contrare, greu de gestionat atât în implementarea legilor cât și controlul aplicării lor ( de exemplu Legile “etichetării”).

      Deși ANSA este responsabilă de verificarea respectării legislației pe întregul lanț alimentar, laboratoarele implicate în controlul oficial al alimentelor sunt desemnate  de către MAIA (pentru că odată cu desprinderea ANSA, de la MAIA nu s-a transferat și această competență) iar pârghiile de comunicare și cooperare nu sunt stabilite, încât să fie evitate efectele nedorite legate de tarifele investigațiilor de laborator și de timpul de eliberare a actelor permisive de către ANSA.

       Lipsa de coordonare și colaborare a dus la apariția unor legi pentru același domeniu de activitate cu dispoziții diferite sau chiar contrare.

 

3.4           Resurse alocate pentru organizarea controalelor

 

Structura instituțională, funcțiile, drepturile și responsabilitățile ANSA sunt stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 51 din 16.01.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Numărul total al angajaților este prevăzut la 1457, din care 156 angajați în cadrul oficiului central; 1182 – angajați în subdiviziunile raionale și 119 –în punctele de control la frontieră.

            Personalul de specialitate este reprezentat de medici veterinari, ingineri chimiști, fără a exista medici umani în condițiile în care acest personal ar fi trebuit sa fie preluat de la MS, conform legislației (vezi pct. 3.1.); personalul de la nivelul subdiviziunilor teritoriale este instruit de către specialiști de la oficiul central al ANSA.

            Un alt domeniu care trebuie rezolvat, reprezintă gestiunea și utilizarea laboratoarelor pentru efectuarea investigațiilor probelor prelevate necesare în procesul de efectuare a controalelor și eliberarea actelor permisive de către ANSA.

În subordinea ANSA se află doar Centrul Republican de Diagnostică Veterinară (CRDV) care are 3 filiale regionale. Restul laboratoarelor care sunt utilizate de către ANSA din alte domenii precum testarea produselor de uz fitosanitar și de origine vegetală sunt în subordinea Ministerului Agriculturii și Ministerului Sănătății.

 Astfel,  ANSA nu are posibilitatea de a influența asupra calității, eficienței, tarifelor și timpului de efectuare a investigațiilor de laborator care direct influențează asupra tarifelor și timpului de eliberare a actelor permisive de către ANSA. Mai mult, finanțarea reabilitării laboratoarelor din sistemul oficial de control SPS al Băncii Mondiale e condiționată de dreptul de proprietate.

                    Autoritatea administrativă centralăîn domeniul agriculturii, respectiv MAIA poate desemna, conform legislației, pentru controlul oficial numai laboratoare care funcționeazăși sunt evaluate și acreditate în baza unui sistem de standarde național și/sau european însă nu este prevăzută o procedură prin care se realizează această desemnare și care să includă responsabilitățile de evaluare a laboratoarelor și criteriile de luat în considerare. De asemenea, nu este prevăzută o modalitate de cooperare cu ANSA, instituția responsabilă cu prelevarea de probe.

                    Legea  50/2013 la art. 12 preia atribuțiile laboratorului de referință național, în conformitate cu cerințele R CE 882/2004, însă nu exista o desemnare a acestor laboratoare, pentru fiecare domeniu specific, așa cum este prevăzut în R CE 882/2004.

                  Mai multe proceduri de prelevare sunt elaborate și uneori adoptate în vederea realizării de analize microbiologice, reziduuri de pesticide, etc. însă trebuie conștientizată importanța aplicării corecte a acestora pentru a asigura reprezentativitatea probelor și veridicitatea rezultatelor.

                    În concluzie deși exist preluate mare parte din cerințele UE privind laboratoarele care sa poată fi utilizate în controlul oficial, nu există o lista a acestora, pentru fiecare din domeniile specifice prevăzute în R CE 882/2004 (microbiologic, micotoxine, reziduuri pesticide, etc). Aceasta pune sub semnul întrebării modul în care se realizează analizele de laborator (metodele de analiză utilizate) în aceste domenii specifice și implicit rezultatele acestora, făcând controlul oficial ineficient și presupunând risipa de fonduri bugetare. Având în vedere înființarea ANSA pe considerentul asigurării unei instituții independente care să realizeze evaluarea și managementul riscului este necesar ca inclusiv laboratoarele să funcționeze pe aceleași principiu iar ANSA ar trebui să coordoneze și să specializeze aceste  laboratoare în funcție de resursele existente și de domeniile necesare sa fie acoperite. O astfel de strategie ar putea sa stea la baza accesării unor resurse externe pentru dezvoltarea laboratoarelor, acolo unde este cazul.

                    În prezent, fondurile de la bugetul de stat pentru programele de supraveghere sunt insuficiente și pentru domeniile considerate prioritare, aferente produselor cu potențial la export (oua, carne de pasare, etc).

                   

3.5           Interacțiune cu stakeholderii

 

Modul de abordare a aspectelor SPS ( inclusiv  siguranța alimentelor si protecția consumatorului) este diferit în UE de țările foste comuniste, de aceea s-au armonizat zeci de legi ce vor schimba activitatea procesatorilor și a consumatorilor. Pentru a nu produce refuzul acestora, trebuie să îi angrenăm în procesul de elaborare a legislației și să le cerem “feedback” însă până în prezent nu există la nivelul MAIA o evidență a ONG-urilor, patronatelor și asociațiilor de profil. În prezent comunicarea cu ONG-urile este informală,  nu este stabilit un Consiliu Consultativ, Consiliu de produs sau alte întâlniri periodice, sistematice.

Rolul ONG e foarte important în înțelegerea noilor acte normative și de aceea acestea ar trebui să fie convocate de către ministere ca “părți interesate” pe diferite domenii și ulterior să fie folosite în diseminarea către public a noilor legi și a avantajelor acestora. Părțile interesate, atât de la nivel central cât și local, trebuie, de asemenea, să fie angrenate în toate situațiile în care se identifică neconformități, la gestionarea acestora și pentru înțelegerea percepției publicului.

Părțile interesate trebuie să fie instruite și să cunoască modalitățile prin care pot să se dezvolte investițiile încât să devină competitive, beneficiind chiar de credite nerambursabile.

Un alt aspect relevant legat de interacțiunea cu stakeholderii este faptul că autoritățile publice (APC, ANSA, Centrul de sănătate publică) nu reacționează totdeauna prompt și eficient la sesizările cetățenilor și ONG-lor, inclusiv Asociațiile obștești de consumatori. Se atestă lipsa unei reglementări, proceduri (regulament) clare de soluționare a petițiilor consumatorilor (asociațiilor). În plus observăm formalizarea și birocratizarea excesivă a procedurilor de examinare a petițiilor consumatorilor (asociațiilor). În acest context confirmăm că nu am primit documentele solicitate de la APC, chiar dacă am avut o înțelegere în acest sens.

Potrivit art.25 alin.(2) lit. e) din Legea nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, Asociațiile obștești de consumatori au dreptul să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce privește conformitatea lor cerințelor prescrise sau declarate. În pofida acordării acestui drept asociațiilor obștești de consumatori, cadrul legal național nu conține prevederi care să reglementeze și detalieze procedura efectuării expertizei produselor de către asociațiile obștești de consumatori. Mai mult ca atât, autoritățile publice nu recunosc expertizele efectuate la inițiativa asociațiilor obștești de consumatori. La fel, există riscul ca aceste expertize să fie declarate nule de către instanțele de judecată (în cazul unui eventual litigiu), pe motiv de nerespectare a legislației și a procedurilor  (inexistente pentru asociațiile obștești de consumatori). O soluție ar fi ca aceste asociații săîși instruiască personalul propriu sau sa aibă contracte cu specialiști independenți cu competențe în recoltarea de probe iar analizele de laborator să fie realizate în laboratoare acreditate.

 

4.        Cadrul legislativ în domeniul siguranței alimentelor

4.1.         Cadrul legislativ general

Analiza actelor normative în vigoare din RM în domeniul siguranței alimentelor a evidenîiat faptul căîn prezent nu există un cadru legislativ unitar, care să reglementeze toate segmentele importante ale acestui domeniu și care sățină cont de principiile de bază stabilite la nivelul UE, în R CE 178/2002, ce au stat la baza creării ANSA. 

Cu toate că mare parte din prevederile R CE 178/2002 au fost preluate, în mod automat, în legislația națională, actele normative de baza sunt elaborate de instituții guvernamentale diferite sau de aceeași instituție la date diferite și au un caracter neunitar, duplicitar sau contradictoriu pe alocuri, neputând constitui o bază pentru atingerea obiectivului principal – stabilirea și dezvoltarea unui sistem unic, eficient pentru siguranța alimentelor care să asigure  protecția consumatorilor și a intereselor acestora. Prevederile acestor acte normative pot crea confuzii și uneori bariere care măresc povara administrativăși în consecință costurile conformării pentru sectorul privat cu efecte negative asupra competitivității operatorilor din domeniul alimentar.

Numărul de acte permisive eliberate de stat s-a majorat (Legea 160/2010) apărând riscul birocratizării excesive.  

            Principiul conform căruia responsabilitatea primară revine operatorilor nu este întotdeauna respectată, dovadă fiind prevederile Legii 78/ 2004, art. 11. Astfel, tipurile noi de produse alimentare și de materiale în contact cu produsele alimentare, produse în țară, precum și cele importate, se supun evaluării sub aspectul inofensivității  și a valabilității pentru consumul uman, înainte de punerea pe piațăși se aprobă de către organul de stat de supraveghere a sănătății publice, conform unei proceduri prestabilite. Pentru obținerea avizării tipurilor noi de produse alimentare și materiale în contact cu alimentele se iau mostre care se supun expertizei sanitaro-igienice, expertizei sanitare veterinare și, după caz, expertizei în cadrul organului responsabil de stabilirea cerințelor esențiale, altele decât cele privind inofensivitatea și ocrotirea sănătății omului. În aceste cazuri nu trebuie acordat avizul produselor, operatorii fiind primii responsabili de produsele care se află sub controlul acestora. Companiile din domeniul alimentar trebuie să-și elaboreze propriile specificații tehnice, cuprinzând caracteristicile produselor, care să se încadreze în limitele legale iar asociațiile profesionale pot elabora standarde profesionale, pe diferite produse, pentru a și sprijini membrii săi.

  În plus, funcționarea unităților care produc, depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piață, importă, exportă sau comercializează produse alimentare destinate consumului uman este permisă numai dacă acestea sânt autorizate de către autoritatea sanitar-veterinară competentă (Legea 221/2007 Art. 18) ceea ce nu poate fi valabil decât pentru anumite tipuri de unități iar pentru celelalte contravine principiului responsabilității primare a operatorilor din domeniul alimentar și a regulilor de înregistrare prevăzute în R CE 852/2004.

Anexat se regăsește Lista legislației UE SPS în domeniul siguranței alimentelor  și corespondența în legislația Republicii Moldova, inclusiv stadiul transpunerii acestora.

 

4.2.         Pachetul de igiena și  controlul oficial

Cerințele de igienă ale produselor alimentare sunt stabilite încă din anul 2010 prin adoptarea HG 412 în care este prevăzut ca autoritățile competente în sarcina cărora intră controlul punerii în aplicare ale acestor cerințe sunt Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul Sănătății iar atribuțiile sunt legate de “organizarea controalelor oficiale, asigurarea implementării și coordonarea implementării pentru realizarea conformității cu cerințele prezentelor reguli”. Se poate observa astfel ca HG 412 / 2010 nu a fost actualizat în ce privesc competentele, după crearea ANSA.

Cuprinsul HG 412/2010 preia în mare parte prevederile R CE 852/2004, R CE 853/2004 precum și cele ale regulamentului privind excepțiile acordate produselor tradiționale însă apar mai  multe confuzii / erori de traducere sau interpretare, un exemplu fiind confuzia între  pericol și risc.

În ce privește elaborarea ghidurilor naționale de bune practici pentru igienăși pentru aplicarea principiilor HACCP, în HG 412/2010 se menționează în mod eronat că aceasta este o sarcina a autorităților competente :

Cap. III 11. Autoritatea competentă trebuie să elaboreze ghidurile naționale de bune practici pentru igienăși pentru aplicarea principiilor HACCP, în conformitate cu prezentele Reguli, precum și să difuzeze atât ghidurile naționale, cit și  cele internaționale. Agenții economici cu activitate în domeniul alimentar pot utiliza aceste ghiduri în mod facultativ.

12.1) Asociațiile și instituțiile de profil din sectoarele cu activități în domeniul alimentar pot elabora și difuza ghiduri naționale de bune practici”

Responsabilitatea elaborării unor astfel de ghiduri pentru stabilirea modalităților specifice de implementare a cerințelor legislative de igienă revine operatorilor din acele domenii specifice iar rolul autorităților competente constă în încurajarea elaborării de astfel de ghiduri, evaluarea și avizarea acestora în cazul în care se încadrează în principiile codurilor de practică ale Codex Alimentarius.

Prin Ordinul nr. 79/2013, ANSA adoptă ghidurile de bune practici pentru unitățile de vânzare cu amănuntul și cerințele minime la nivelul unităților din domeniul alimentației publice iar direcțiile regionale au obligația, conform ordinului de mai sus, să aducă la cunoștință operatorilor aceste cerințe.

Aplicarea de bune practici și a principiilor HACCP trebuie înțelese ca metode preventive de asigurare a siguranței produselor alimentare iar agenții economici trebuie să efectueze teste microbiologice pentru validarea și verificarea funcționarii corecte a procedurilor lor bazate pe principiile HACCP. Măsurile care trebuie întreprinse pentru a defini igiena produselor și a proceselor sunt legate de verificarea acceptabilității produselor alimentare, în ce privește prezența de microorganisme patogene precum și a  proceselor de fabricare, manipulare și distribuție a alimentelor. Aplicarea HG 221/2009 care transpune R CE 2073/2005 privind criteriile microbiologice ale produselor alimentare poate fi completată de aplicarea altor indicatori microbiologici care  stabilesc la nivel național criterii de igiena ale procesului (bacterii coliforme, drojdii, mucegaiuri, etc).

În ce privesc cerințele privind controalele oficiale menționate în R CE 882/2004 acestea sunt preluate în mare parte în Legea 50/2013, cu excepțiile menționate la pct.6. “Organizarea controalelor oficiale”. Nu sunt preluate cerințele privind înregistrarea și  autorizarea unităților din domeniu și de asemenea nu este preluat art.55 cu privire la stabilirea de norme pentru sancționarea operatorilor în cazul încălcării legislației privind siguranța alimentelor.

 

4.3.         Legislație specifică

Actele normative subsidiare, se referă la subdomeniile prevăzute în Anexa, cum ar fi  etichetarea, prezentarea și publicitatea alimentelor (HG 996/2003), contaminanții alimentari, aditivii alimentari autorizați și criterii de puritate (HG 229/2013), formulele de început și de continuare ale preparatelor pentru sugari și copii mici (HG 338/2011),  mențiunile de nutriție și sănătate înscrise pe produsele alimentare (HG 196/2011), suplimentele alimentare (HG 538/2009), materialele și obiectele din plastic destinate să vinăîn contact cu produsele alimentare (HG 278/2013), alimentele noi (HG 925/2009), etc.

După cum se poate observa, o parte din aceste norme au fost adoptate înainte de înființarea ANSA și nu au fost actualizate în vederea clarificării responsabilităților legate de elaborarea și revizuirea legislației și de controlul respectării cerințelor legislative. În aceste situații legislația fusese adoptatăîn baza Legii 78/2004 privind produsele alimentare și a Legii 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice. De asemenea, aspectele tehnice din conținutul actelor normative trebuie revizuite având în vedere ca legislația UE a fost modificată după adoptarea acestora.  De exemplu în domeniul contaminanților, la nivelul UE au fost stabilite noi limite pentru anumite produse, conform noilor evidențe științifice și acestea trebuie de urgență preluate.  În ce privește controlul nitraților în produsele de origine vegetală, în prezent în legislația Republicii Moldova limitele maxime admise sunt stabilite în 2 acte normative, respectiv HG 115/2013 care transpune parțial legislația comunitară (R CE 1881/2006 și R CE 1882/2006) și în Normativele sanitaro-epidemiologice nr. 32/2005 elaborate de Ministerul Sănătății iar anumite produse nu se regăsesc în ambele norme sau se dublează, aceasta creând confuzii atât pentru producători cât și pentru cei care trebuie să verifice respectarea legislației. Legislativă veche, adoptata înainte de cea comunitara trebuie abrogata iar HG 115/2013 trebuie sa ia in considerare evaluările de risc existente.

În Anexa se regăsesc observații și recomandări cu privire la fiecare din actele normative subsidiare.

Un alt aspect identificat este legat de evaluarea științifică care se asigură de către Centrul Național de Sănătate Publică ca urmare a cererilor de mențiuni de nutriție și sănătate asociate alimentelor, suplimente alimentare și pentru care se emite avizul sanitar. Având în vedere ca la nivelul UE exista deja avizate mai multe mențiuni de nutriție și sănătate și suplimente alimentare, ca urmare a evaluării EFSA, ar fi necesar ca NCSP să ia în considerare aceasta și eventual să existe o procedură simplificată pentru astfel de produse, încât să fie evite irosirea timpului și a costurilor necesare evaluării. Pentru alimentele noi este menționat în legislația specifică faptul că “19. Deciziile de aprobare/respingere și rapoartele de evaluare, emise/eliberate de autoritățile competente din tarile de origine ale produselor, se iau în considerare ca argumente în cadrul evaluării și aprobării produselor alimentare noi pe teritoriul Republicii Moldova .

În ce privește domeniul etichetării, prezentării și publicității alimentelor, la nivelul UE există o nouă abordare care pune accentul pe necesitatea informării consumatorilor într-o manieră mai clară asupra caracteristicilor produselor, legate de beneficiile și riscurile acestora, stabilind reguli mai stricte pentru evitarea practicilor de inducere în eroare a consumatorilor și introducând noi elemente privind originea produselor, etichetarea nutrițională pentru aproape toate produsele, vânzarea la distanță sau on-line, etc. O astfel de abordare ar trebui preluată cu prioritate și în Republica Moldova pentru întărirea protecției consumatorilor și evitarea practicilor incorecte în comerțul cu alimentele, a falsificării produselor. Totodată se va dezvolta gama de produse având ca destinație Uniunea Europeana.

În prezent legislația în acest domeniu este ambiguăși au fost identificate mai multe neconcordanțe, în sensul că anumite cerințe sunt diferite în HG 996/2003 care aprobă normele privind siguranța alimentelor și legislația verticală (specifică anumitor produse), astfel:

 

HG 996/2003

Alte acte normative

 

1

cere înscrierea pe etichetă a termenului de valabilitate.

Legea 78 2004 d) data fabricării și termenul de valabilitate;

Codul contravențional nr 218/ 2008 sancționează  prin Articolul 269. Plasarea pe piață a produselor   alimentare perisabile fără indicarea datei limită de consum

 

2

Nu descrie frauda cu toate e un obiectiv al acestei legi 

Codul contravențional nr 218/ 2008 sancționează  prin Articolul 345 doar produsele care nu corespund față de cantitatea de produs, nu și a ingredientelor, falsificării, imitațiilor , etc

3

c) menționarea procedeelor de fabricație sau natura tratamentelor utilizate, ca de exemplu:

produs crud-uscat;

produs afumat;

produs sărat;

cârnați proaspeți pentru fript, prăjit;

preparate din carne proaspete (fierte);

preparate din carne fierte și afumate;

preparate din carne crude și afumate;

preparate din carne fierte, afumate și uscate;

preparate din carne fierte și dublu afumate;

preparate din carne prelucrate prin coacere;

produs pasteurizat

Regulamentul tehnic HG 720/ 2007

25. În funcție de tehnologia fabricării și materia primă utilizată, salamurile se clasifică după cum urmează:

a) semiafumate;

b) fierte afumate;

c) crude afumate;

d) crude afumate tartinabile;

e) crude zvântate.

4

Cere etichetarea laptelui în următoarele tipuri : lapte normalizat, lapte smântânit, lapte hiperproteic

Regulamentul tehnic aprobat prin HOTĂRÎRE Nr. 611 din  05.07.2010 lapte integral ,  lapte semidegresat , lapte degresat 

5

1.Colorant                         16. Amidon  

2.Conservant                    17.Îndulcitor

3.Antioxidant                     18 Agent de afînare

4.Emulgator                       19. Antispumant

5.Agent de îngroșare    20.Agent de glazurare

6.Agent de gelificare      21.    Săruri de topire

7.Stabilizator                     

8.Agent pentru tratarea făinii

9.Potenţiator de aromă     

10. Agent de solidificare

11.Acidifiant                      

12. Umectat

13.Antiaglomerant               

14.Sechestrant

15.Gaz de propulsare

HG 229/2013 prevede :  

 

 1) îndulcitori –   2) coloranţi –    3) conservanţi –    4) antioxidanţi –    5) substanţe suport –    6) acidifianţi –     7) corectori de aciditate –    8) agenţi antiaglomeranţi    9) antispumanţi –    10) agenţi de încărcare –    11) emulsifianţi –    12) săruri de topire –    13) agenţi de întărire –    14) potenţatori de aromă –    15) agenţi de spumare – 16) agenţi gelatinizanţi –  17) agenţi de glazurare  (inclusiv lubrifianţii) –  18) agenţi de umezire –  19) amidon modificat –    20) gaze de ambalare –    21) agenţi de propulsare –    22) agenţi de afînare –    23) agenţi de sechestrare –   24) stabilizatori –    25) agenţi de îngroşare –    26) agenţi de tratare a făinii,

 

 

Deși obiectivul reglementării etichetării este tocmai alegerea produselor în cunoștința de cauză, consumatorul poate deveni confuz datorită legislației ce impune marcarea mai multor date pe etichete ( data fabricației, data ambalării, data expirării cât și durata valabilității ) cu informații contradictorii.

În plus acesta trebuie să suporte în final cheltuielile legate de controalele care în anumite situații nu se justifică. De ex, fiecare operațiune de import-export este formată din cca 4 etape separate, în care este implicată ANSA prin funcții de autorizare și control. Multe din aceste proceduri nu au o valoare obiectivă, ci sunt deseori formale: nu probeazăși nu confirmă calitatea produselor, dublează autorizările/controalele anterioare, dar implică cheltuieli semnificative pentru întreprinzători.

 

Concluzie:

Cea mai mare parte din actele normative subsidiare trebuie actualizate, pentru a lua in considerare modificările apărute în legislația UE după adoptarea acestora precum și modificările organizatorice (întărirea capacității organizatorice a ANSA) la nivelul Republicii Moldova. Se impune abrogarea de urgență a Legii 78 / 2004, în ideea în care etichetarea să se execute după HG 966 /2003, până când se va transpune Regulamentul UE 1169/2011.

 

 

4.4.         Acte normative și standarde care ar trebui abrogate

Mai multe acte normative care stabilesc obligativitatea conformării cu anumite standarde și responsabilități legate de procesul tehnologic, etc. ar trebui să fie eliminate întrucât aceste aspecte sunt reglate prin mecanismele de piațăși nu privesc siguranța produselor pe piață. Implicarea autorităților competente în această privință este excesivă. De asemenea există norme care contravin legislației UE sau altor norme ale Republicii Moldova.

Astfel ar trebui revizuite și dacă este cazul abrogate:

- HG 1209 /2007 – pentru că are dispoziții contrare legislației europene.

- HG 147/2013 – pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător – pentru a înlătura caracterul inopinat al controlului oficial;

- HG 1300/1998 despre aprobarea Regulamentului cu privire la sistarea
fabricării și (sau) comercializării (executării, prestării) produselor (proceselor, serviciilor) nestandardizate, de calitate inferioară, retragerea din  circulație a produselor falsificate și nimicirea produselor ( proceselor, serviciilor ) ce  prezintă pericol pentru viața și sănătatea consumatorilor și pentru mediul ambiant.

-  Legea 78/2004 privind produsele alimentare

-  Legea 10 din 2009 întrucât  creează premize pentru dublarea atribuțiilor

-  Hotărârea Guvernului nr. 384 din 12.05.2010  ”Cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice”

-  Codul contravențional al Republicii Moldova, întrucât nu cuprinde toate situațiile ce pot influența siguranța alimentelor; un exemplu ar fi faptul că operatorii din sectorul hranei pentru animale și din sectorul alimentar încă nu sunt obligați să se supună oricărei inspecții efectuate în conformitate cu prezentul regulament și să ofere asistență personalului autorității competente la îndeplinirea misiunilor sale prevăzuta în Regulamentul 882/2004;

- Legea 113/2012 întrucât trebuie delimitate clar responsabilitățile autorităților nominalizate.

Pe lângă aceste acte normative au fost identificate și o serie de ordine și dispoziții în care există duplicități sau prevederi contradictorii și care ar trebui să fie analizate cu atenție de către o singură echipă de juriști de la toate instituțiile implicate pentru a exista o interpretare unitară.

            Sistemul de standarde GOST nu a fost înlocuit în totalitate cu altul nou care ar corespunde standardelor internaționale. Standardele și regulamentele existente păstrează multe referințe la GOST-ul de altădată iar inspectorii continuă să utilizeze în activitatea lor zilnică standardele și manualele GOST. Pentru mai multe produse nu sunt elaborate reglementări tehnice prin transpunerea R CE 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole,  cu modificările ulterioare și a regulamentelor de punere în funcțiunea a acestuia.

 

5.        Înregistrarea, autorizarea unităților

 

Cerințele Regulamentului CE 882/2004 privind înregistrarea și autorizarea companiilor din domeniul alimentar nu au fost preluate iar legislația națională este și în această privință neunitarăși contrară. Astfel, deși în Legea 78/2004 este prevăzută “autorizarea unităților din domeniul alimentar” (vezi pct.4.1.), prin Ordinul ANSA nr. 80 / 2013 si HG nr. 51 / 2013 a fost aprobata “Procedura de înregistrare oficială pentru siguranța alimentelor din businessul alimentar” (in baza Legii 113/2012).

Există un “certificat de înregistrare oficială pentru siguranța alimentelor ” (Anexa la Ordinul 78/2013) care cuprinde activitățile pentru care unitatea este înregistrată dar și alte elemente legate de numărul de personal, proveniența materiilor prime, destinația acestora, perioada din timpul anului în care își desfășoară activitatea, numărul de autovehicule, etc. Aceste elemente pot fi modificate frecvent fără impact asupra siguranței produselor iar comunicarea acestora ori de cate ori apar (de ex angajarea de personal / reducerea acestuia) ar putea produce o încărcare administrativă nejustificată. Responsabilitatea primară revine operatorului din domeniul alimentar, în conformitate cu principiile R CE 178/2002 și transpuse în legislația națională iar notificarea direcției regionale ar trebui făcută doar în situațiile în care apare o modificare semnificativă a activității pentru care a primit înregistrarea și care poate influența siguranța produsului.

 

6.        Organizarea controalelor oficiale

 

Prevederile legislative ale R CE 882/2004 cuprinzând obligațiile autorităților competente cu privire la controalele oficiale sunt preluate în Legea 50/2013 în mod adecvat însă detalii privind modalitățile de implementare a acestor cerințe ar trebui să fie prevăzute în legislația subsidiară sau alte documente de referință (cum ar fi planuri de contingență, planuri multianuale, proceduri desemnare laboratoare, etc), așa cum este prevăzut mai jos.

 

6.1.      Transparența , confidențialitatea

Necesitatea de revizuire a cadrului legal în domeniul siguranței alimentelor implicăși obligația de respectare a transparenței decizionale, cerință expres prevăzută de Legea privind transparența în procesul decizional nr.239 din 13.11.2008, Regulamentul cu privire la procedurile de asigurare a transparenței în procesul de elaborare și adoptare a deciziilor, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 96 din 16.02.2010, alte acte normative, precum și Acordul de Asociere din 27 iunie 2014 între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeanăși Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, adoptat prin Legea nr.112 din 02.07.2014.

Astfel, autoritățile publice centrale care elaborează cadrul legal național în domeniul siguranței alimentelor (Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul Sănătății) sânt obligate:

a) să consulte la examinarea proiectelor de decizii cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea, alte părți interesate;

Societatea civilă trebuie să participe prin consultări publice la toate etapele procesului decizional.Acest faptpresupune implicarea lor atât în activitatea de planificare a politicilor publice, precum și nemijlocit în procesul de elaborare, implementare, monitorizare și evaluare a acestora. Societatea civilăși-a exprimat frecvent nemulțumirea din cauza neglijării sale sau din cauza consultării sale la nivel pur formal, întrucât recomandările nu au fost luate în calcul, iar decizia inițială a autorităților a rămas neschimbată.

b)  să instituie mecanisme instituționalizate la nivel central și local de cooperare și parteneriat între autoritățile publice și societatea civilă (consilii consultative, grupuri de lucru permanente sau grupuri de lucru ad-hoc cu participarea societății civile, memorandumuri de colaborare, etc. – art.7 alin.(1) lit. c) din Legea nr.239/2008, pct.6 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr./2010).

În pofida obligației de instituire a mecanismelor instituționalizate de cooperare și parteneriat între autoritățile publice și societatea civilă, autoritățile administrative centrale au creat consilii consultative și/sau grupuri de lucru, care în mare parte sânt nefuncționale sau formale, iar un număr de autorități publice nici nu au creat asemenea mecanisme.

Este necesar de a evidenția și angajamentele Republicii Moldova asumate prin Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Astfel, în conformitate cu capitolul privind reforma administrației publice se menționează că cooperarea între RM și UE se va axa pe dezvoltarea administrației publice eficiente și responsabile în Republica Moldova, în scopul susținerii edificării statului de drept, asigurării faptului că instituțiile statului să lucreze în beneficiul întregii populații a Republicii Moldova (art.21, art.23). Pentru atingerea acestui scop, conform art.22 lit. a) se va acorda o atenție sporită dezvoltării instituționale și funcționale a autorităților publice pentru a spori eficienta activității lor, si asigurarea unui proces decizional și de planificare strategică eficient, participativ și transparent. Plus la aceasta, reieșind din prevederile art.135 lit. b), Republica Moldova își va îndrepta eforturile spre sporirea participării societății civile în procesul decizional public, în particular prin stabilirea unui dialog deschis, transparent și permanent între instituțiile publice și asociațiile reprezentative și societatea civilă.

Lipsa transparenței decizionale și a unui dialog public-privat eficient între autoritățile publice și societatea civilă se răsfrânge asupra calității documentelor de politici publice, ceea ce transformăîntregul proces decizional într-un „cerc vicios”, în care politicile publice neeficiente generează alte politicii publice, adesea la fel de prost formulate și direcționate. Ca rezultat, în cele mai multe cazuri, politicile publice sunt multe la număr, declarative după conținut și inefective în esență.

Cerințele ce țin de transparentă trebuie să fie respectate și de către Agenția pentru Siguranța Alimentelor la elaborarea și publicarea ordinelor sale cu caracter normativ (de reglementare). Ca exemplu am putea menționa Ordinul ANSA nr.62 din 10.03.2014 cu privire la stabilirea procedurii de eliberare a certificatului de inofensivitate pentru materia primă agricolăși produse agroalimentare de import (ca remarcă pe pagina web ANSA este publicat ordinul fără procedurile de eliberare a certificatului de inofensivitate sus-nominalizate).

Cerințele legislative stabilite la nivelul UE cu privire la transparenta, prevăzute la art.9 si 10 din R CE 178/2002 și art. 7 din R CE 882/2004 sunt transpuse în legislația naționala, respectiv prin art. 7 si 8 din Legea 113/2012 și  art. 6 din Legea nr. 50/2013.

Cu toate acestea nu se oferă  informații suficiente către societatea civilă privind natura riscului identificat pe durata controalelor și a măsurilor luate în situațiile în care se identifică neconformități sau suspiciuni că anumite produse alimentare sau hrană pentru animale prezinta risc pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea animală, așa cum este prevăzut la art.  8 a Legii 113/2012 : “Articolul 8. Fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile din legislația privind accesul la documente, în cazul în care există motive rezonabile să se suspecteze că anumite produse alimentare sau hrană pentru animale pot prezenta un risc pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea animală, autoritățile competente, în funcție de natura, de gravitatea și dimensiunile riscului, vor lua măsuri adecvate în vederea informării societății civile despre natura riscului pentru sănătate, despre identificarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale, despre tipul de produse alimentare sau de hrană pentru animale pe care le pot prezenta și despre măsurile luate ori pe cale de a fi luate pentru a preveni, reduce sau elimina acest risc.”

O informare asupra neconformităților identificate și existente pe piață trebuie să fie pusă la dispoziția societății civile de către ANSA iar o evidență a alertelor  identificate și a gestionării acestora ar trebui să fie inclusa pe site-ul ANSA. Consumatorii trebuie să fie informați și educați asupra masurilor de prevenire și evitare a îmbolnăvirilor în ce privesc riscurile alimentare.

 

Regulile de confidențialitate sunt prevăzute în art. 6 din Legea 50/2013, fiind stabilit ca personalul autorității competente are obligația să nu dezvăluie informațiile obținute în timpul realizării atribuțiilor de control oficial, care prin natura lor constituie informație confidențială. Este prevăzut ca protecția secretului profesional nu împiedică difuzarea de către autoritatea competentă a informațiilor menționate mai sus, prevăzute la art. 8 a Legii 113/2012.

Informațiile care constituie secret profesional includ, în special:
 confidențialitatea procedurilor de cercetare preliminară sau a procedurilor judiciare curente și  informațiile prevăzute în Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal și Legea nr. 171-XIII din 6 iulie 1994 cu privire la secretul comercial.

 

6.2.         Planificarea controalelor / prioritizarea  

 

Noile legi adoptate în domeniul siguranței alimentelor (Legea nr.113/2012 și Legea nr.50/2013) dar și Legea nr.131 din 2012 stabilesc expres obligativitatea planificării și efectuării controlului în baza criteriilor de risc. Selectarea agenților economici pentru a fi supuși controlului dar și modul de efectuare a controlului trebuie să fie efectuate în concordanță cu nivelul de risc estimat pe care aceștia îl prezintă.

 

Cu toate că aceste prevederi există la nivel general, preluând normele UE în acest sens (R CE 882/2004) , utilizarea și aplicarea lor necesită o dezvoltare a normelor juridice mult mai meticuloasă. Însăși planificarea în baza criteriilor de risc necesită elaborarea unei metodologii sectoriale care ar indica clar care sunt acele criterii, gradarea și ponderea lor și cum trebuie inspectorul să opereze cu ele încât să stabilească nivelul de risc al unui agent economic concret.

În acest sens Legea nr.131 din 2012 încearcă să determine unele criterii utilizabile pentru elaborarea graficului controalelor, însă noi considerăm că acestea sunt neadecvate domeniului siguranței alimentelor și a businessului agricol în genere, ceea ce denotă necesitatea ajustării legii în felul în care norma sățină cont de particularitățile tuturor domeniilor de control stabilite în anexa legii. În același timp existenta Hotărârii de Guvern nr.694 din 2013 clarifică substanțial situația în privința operării cu criteriile de risc, dar totuși atenționăm că ANSA împreună cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este obligatăîn baza Metodologiei generale stabilită prin HG nr.694/2013 să elaboreze o metodologie sectorială pe domeniile acesteia de activitate, inclusiv  siguranța alimentelor.

 

Pentru punerea în aplicare a acestor reguli au fost preluate din procedurile ANSVSA- Romania modelele fișelor de evaluare pentru anumite tipuri de unități,   formularele de evaluare a unităților pe baza riscurilor, incluzând criterii de evaluare și punctaje acordate unităților controlate, încât unitățile sa poată fi clasificate în risc scăzut, mediu și ridicat.

Cu toate acestea, din analiza Programelor de supraveghere pentru siguranța alimentelor de origine animala și non animală reiese faptul că frecvența controalelor în unitățile de procesare, depozitare și comercializare nu este corelata cu gradul de risc . În ce privesc prelevările de probe, produsele de la care se prelevează, frecvența de recoltare și locul recoltării sunt preluate din programele de supraveghere și control ale ANSVSA, fără a fi adaptate la situația RM. De ex. pentru prelevările de probe pentru determinarea contaminaților și reziduurilor de pesticide pentru produsele alimentare de origine non animala se menționează locul de prelevare „puncte finale de import”, introduse în România după data aderării (sunt definite punctele finale de pe raza unui stat membru UE în care ajung produsele ce intra în UE prin PIF al altui stat membru UE).

 

Prin elaborarea și implementarea Sistemului informațional automatizat „Registrul de stat al controalelor” informațiile legate de controalele planificate ajung de la organele de control la Cancelarie, sub forma unor grafice, unde sunt analizate și acolo unde mai multe organe de control își propun inspectarea aceleași unități se solicită coordonarea acțiunilor și efectuarea de controale în comun. Astfel, sistemul creat permite evitarea suprapunerilor și evitarea controalelor excesive la operatori, crescând astfel eficiența acestora însă nu permite o verificare a modului în care sunt prioritate controalele.

 

Din altă perspectivă existăși obligația de aplicare a criteriilor de risc deja la efectuarea controlului, care sunt extrem de relevante în special în cazurile unui flux mare de agenți economici cum ar fi în cazul controlului la frontieră. În acest sens Legea nr.50/2013 încearcă să determine unele reguli în privința flexibilității acțiunilor de control, la fel Ministerul Agriculturii promoveazăși completări la Legea nr.228/2010 cu scopul implementării controlului diferențiat la trecerea frontierei. Însă lacuna primarăîn privința modului dat de aplicare a criteriilor de risc constăîn lipsa actelor sub-legislative care ar indica mecanismul de stabilire a criteriilor, gradarea lor și cel mai important – operarea cu criteriile de risc în scopul de a stabili la momentul oportun (până la și în timpul efectuării controlului) nivelul de efort necesar de a fi aplicat din partea inspectorului.

            Aspectele menționate mai sus ar trebui sa fie menționate în planurile multianuale, care trebuie întocmite în conformitate cu prevederile Legii 50/2013 și ale R CE 882/2004. Rolul adoptării acestor planuri este de a se realiza integrarea planurilor de control ale tuturor autorităților implicate în controlul oficial privind alimentele și furajele, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și coordonarea acestora  încât să nu existe “lipsuri”și suprapuneri, pe verigile lanțului alimentar.

 

Concluzie:

În concluzie există o metodologie generala și mai multe modele de fișe de evaluare și încadrare în clasa de risc însă clasificarea unităților nu a fost încă realizată iar programele de supraveghere nu prevăd o frecvență a controalelor corelată cu gradul de risc alocat. Se impune de urgență acordarea unei priorități sporite activității de evaluare și clasificare a unităților, bazate pe criterii specifice, și care necesită o perioada mai mare de timp și resurse umane dar care permite eficientizarea activității de control oficial, direcționarea controalelor, și implicit a resurselor, către unitățile cu risc mai mare, încurajarea operatorilor care respecta regulile și creșterea siguranței produselor și a sănătății consumatorilor.

Nu este elaborat un plan unic, multianual care să descrie în mod integrat planurile de control pe tot lanțul alimentar, respectiv în domeniile alimentelor și furajelor, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și care să permită urmărirea acoperirii tuturor verigilor de pe lanțul alimentar.

 

6.3.         Proceduri de realizare a controalelor / Metode și tehnici de control / Implementarea controalelor oficiale

 

Mai multe proceduri de control ar trebui să fie stabilite pentru ca inspectorii să aibă instrucțiuni suficiente pentru efectuarea unui control unitar, eficient. Cerințele generale privind necesitatea adoptării de astfel de proceduri de control sunt prevăzute în art. 8 a R CE 882/2004 și au fost preluate de Legea 50/2013. În ce privește existența unor astfel de proceduri s-a constatat că a fost adoptată  o procedură operațională privind realizarea controalelor oficiale, elaborată de ANSA, care cuprinde obligații generale privind organizarea controalelor oficiale, metode și tehnici de control (preluate din R CE 882/2004) precum și informații specifice pentru verificarea / auditarea bunelor practici de igienăși a procedurilor bazate pe principiile HACCP, pentru inspectarea unităților, prelevarea de probe, igiena personalului, controlul documentelor și sistemelor de verificare. De asemenea sunt prevăzute măsurile aplicate în cazul neconformităților, fiind menționatăși posibilitatea sancționării, deși aceasta nu este prevăzută în legislație. (Legea 50/2013)

În plus exista mai multe tipuri de procese verbale de constatare și note de constatare (ale Compartimentului de igienă) standardizate (în anexele la Ordinul 78/2013) care cuprind elementele esențiale de verificat pe durata unei inspecții și care permit o abordare unitară la nivelul tuturor inspectorilor. Acest document utilizat de inspectori pe durata verificărilor făcute nu prevede acordarea de sancțiuni contravenționale în situația în care prevederile actelor normative nu sunt respectate și în funcție de gravitatea acestora. Măsurile prevăzute sunt suspendarea activității, dispunerea lichidării stocurilor și solicitarea informării Direcției teritoriale asupra finalizării lucrărilor de remediere a deficiențelor, în vederea reverificării.

De asemenea există o fișă standardizată de urmărire a recomandărilor (la Serviciul pentru siguranța alimentelor) pe care inspectorii ar trebui să o completeze în unitățile controlate și care cuprinde pentru fiecare recomandare stadiul implementării acesteia, data implementării și dacă este cazul, dată planificată pentru recontrol.

Este în curs de aprobare o procedura de prelevare a probelor în produsele alimentare pentru testarea microbiologica la unitățile de alimentație publică care cuprinde elementele necesare efectuării controlului microbiologic (al stării de igienă, al mâinilor personalului, al recipientelor, al aerului, etc. precum și tehnicile de prelevare, sigilare, etichetare și transport a probelor). De asemenea este prezentată interpretarea rezultatelor și măsurile în caz de neconformitate a probelor.

Activitățile de control ar trebui realizate fără avertizare prealabilă, cu excepția auditurilor, conform Art. 3(2) al R CE 882/2004; cu toate acestea, în Republica Moldova există Legea nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, care prevede anunțarea prealabilă a operatorului economic despre controalele planificate  prin registrul de control (nu și controalele inopinate). Ca remarcă notăm că această lege a fost adoptată cu încălcarea principiului transparenței decizionale, fiind inițial un text al proiectului de lege, ca în final Parlamentul să adopte un text esențialmente diferit.

Ca opțiune, în contextul racordării acestor norme legale la legislația comunitară, ar fi oportun de prevăzut în art.1 alin.(3) din Legea nr.131/2012 că dispozițiile prezenței legi se aplicăîn măsura în care nu contravin prevederilor legislației în vigoare privind activitatea de control și supraveghere a Agenției pentru Siguranța Alimentelor. O altă opțiune ar completarea art.1 alin.(4) din Legea nr.131/2012 cu lit. d) care să prevadă expres că dispozițiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniul siguranței alimentelor de către Agenția pentru Siguranța Alimentelor.

 

 

Concluzie:

            Au fost adoptate o procedura operaționala de control, note de constatare standardizate și o procedura de prelevare probe pentru testarea microbiologica se afla în curs de aprobare însă sunt încă necesare proceduri  de prelevare a probelor pentru testarea altor parametrii (ex. micotoxine, metale grele, etc). Este esențial, având în vedere complexitatea și diversitatea informațiilor cuprinse în proceduri, ca acestea fie explicate și demonstrate practic inspectorilor de la nivel regional, încât să le utilizeze în mod adecvat.

6.4.         Modalități de raportare  

 

Modul în care activitatea de control de la nivelul subdiviziunilor teritoriale este raportată către nivelul central este descrisăîn Legea 131/2012 si HG 147/2013 de punere în aplicare a acesteia. Raportarea rezultatelor și în special centralizarea și interpretarea datelor sunt activități importante ce stau la baza întocmirii programelor de control și a altor decizii la nivel de management.

Prin HG 147/2013 este stabilit regulamentul privind Registrul de stat al controalelor instituit la nivelul Cancelariei și registrele controalelor ținute de organele de control.  De asemenea, HG 147/2013 stabilește responsabilitățile atât a organelor de control cât și ale Cancelariei la care informațiile privind controalele planificate și inopinate ajung. Astfel, se prevede obligativitatea desemnării responsabililor cu ținerea registrelor controalelor, înregistrarea datelor în Registrul de stat al controalelor şi interacțiunea informațională în vederea tinerii Registrului de stat al controalelor, comunicând informația respectivă Cancelariei de Stat. Pe de alta parte se stabilesc responsabilitățile Cancelariei de Stat, care trebuie sa elaboreze și implementeze Sistemul informațional automatizat „Registrul de stat al controalelor” în platforma informatică comună, care sa interacționeze cu Registrul de stat al unităților de drept și alte registre de stat relevante, pentru a permite automatizarea evidenței controalelor efectuate și furnizarea tuturor informațiilor ce țin de realizarea controalelor.

Prin acest sistem informațiile legate de controalele planificate ajung de la organele de control la Cancelarie unde sunt analizate și, acolo unde mai multe organe de control își propun inspectarea aceleași unități, se solicită coordonarea acțiunilor și efectuarea de controale în comun. Astfel, sistemul, care în prezent nu este funcțional, ar permite, din acest punct de vedere, evitarea suprapunerilor și a controalelor excesive la operatori. Cu toate acestea, procedura aplicată este greoaie, contravine principiilor UE în domeniul siguranței alimentelor iar suprapunerile ar putea fi evitate prin stabilirea clară a responsabilităților .

După înregistrarea și codificarea graficelor de control, “conducătorul organului de control aprobă acest grafic și publică graficul pe pagina web oficială a organului respectiv, cu respectarea cerințelor legale de notificare a deciziei de control persoanei supuse controlului.” Aceste cerințe nu sunt prevăzute în legislația comunitarăși pot pune sub semnul întrebării respectarea prevederilor Art. 3 al R CE 882/2004 preluate de altfel de legislația naționala prin art. 3 (2) a Legii 50/2013 : “Controalele oficiale se efectuează fără avertisment prealabil, cu excepția situațiilor precum auditurile, care necesită notificarea prealabilă a operatorilor din sectorul hranei pentru animale sau alimentelor.” 

              După realizarea controalelor, organele de control introduc datele, privind controlul planificat inițiat în Registru, având acces direct la baza de date electronică a acestuia de pe portalul www.controale.gov.md, în conformitate cu prevederile HG 147/2013. Cancelaria de Stat analizeazăși confruntă informația cu privire la controalele planificate inițiate din graficele controalelor, din registrele controalelor, din Registrul și din condicile de înregistrare a controalelor, în vederea asigurării corectitudinii de tinere a registrelor controalelor de către organele de control și a monitoriza legalitatea acțiunilor și procedurilor de control.

Organele de control introduc, de asemenea, în Registrul de stat date privind controalele inopinate inițiate și le expediază Cancelariei de Stat, prin poștă electronică,  anexând toate documentele și probele necesare care i-ar permite Cancelariei de Stat “să monitorizeze întrunirea condițiilor pentru efectuarea controalelor inopinate, stabilite de Legea nr.131 din 8 iunie 2012” (modelul notificării este elaborat de către Cancelaria de Stat  și plasat pe portalul www.controale.gov.md);

            Prin această procedura se urmărește verificarea realizării controalelor față de cele planificate, legalitatea acțiunilor de control față de legislația naționala și asigurarea  transparenței față de public, însă nu permite verificarea modului în care sunt efectuate  controalele oficiale și dacă acestea sunt eficace, așa cum se solicita în art. 8 (3) a R CE 882/2004 care de altfel a fost preluatăîn legislația naționala (art. 7 (3) a Legii 50/2013). Verificarea ar trebui să fie realizata la nivelul ANSA prin adoptarea unor proceduri care să permită această evaluare atât prin transmiterea de rapoarte de la nivel teritorial cât și prin vizite la fața locului.

Prin Ordinul 247/10.01.2014 s-a stabilit un grafic de transmitere a dărilor de seamă pentru anul 2014 de la nivel teritorial către nivelul central și sunt urmate de ședințe de lucru ce au ca scop eficientizarea acțiunilor de monitorizare și supraveghere a siguranței alimentelor; dările de seamă se transmit conform registrelor controalelor de stat în varianta electronică (Ordinul 12/2014).

            Prin Ordinul 4/2014 se aprobă formularele dărilor de seamăîn domeniul supravegherii unităților de producere a produselor de origine vegetala. Astfel trebuie raportate pentru anumite tipuri de unități (panificație, legume și fructe, sucuri și băuturi răcoritoare) numărul unităților existente pe teritoriul respectiv, numărul unităților evaluate, numărul unităților înregistrate, numărul unităților controlate, numărul unităților la care s-a sistat activitatea; de asemenea se solicita structurilor subdiviziilor teritoriale raportarea numărului de investigații efectuate, număr de probe prelevate, neconformități și rezultatele evaluării.

Concluzii:

Sistemul prevăzut pentru raportarea în avans a controalelor planificate și ulterior a rezultatelor acestora de la organele de control la Guvern, evaluarea datelor la nivelul Cancelariei de stat, monitorizarea și coordonarea controalelor de la acest nivel, acolo unde apar suprapuneri, este unul greoi, deși se dorește funcționarea într-un sistem informațional automatizat. Acesta nu permite flexibilitate în funcție de evoluțiile de pe piață sau legate de risc și mai ales nu permite evaluarea calitativă a modului în care se realizează controalele oficiale și ulterior aplicarea de măsuri de îmbunătățire a acestora. 

Pentru domeniul siguranței alimentelor realizarea de controale fără anunțarea prealabila a operatorilor este un element cheie, prevăzut în legislația UE și  aplicat în toate statele membre.

 

6.5.         Măsuri aplicate în cazul neconformităților

 

În prezent legislația RM prevede un mecanism dificil și ineficient de sancționare a operatorilor economici în cazul constatării de către ANSA a încălcării legislației, care presupune desfășurarea unui proces judiciar și acordarea doar instanței de judecată a competenței de sancționare. În speță este vorba despre interesul public (viața sau sănătatea populației) versus dreptul la apărare și accesul la justiție a operatorului economic. În astfel de condiții se impune identificarea acelui echilibru care ar satisface ambele necesități, cu luarea în considerație și a art.55 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr.882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29.04.2004 ce prevede stabilirea sancțiunilor eficiente, proporționale și disuasive.

Acțiunile întreprinse în caz de neconformare față de legislația aplicabilă operatorilor din domeniul alimentar, prevăzute în Legea 50/2013, preiau cerințele comunitare cu privire la măsurile coercitive și includ restricționarea sau interzicerea importurilor de produse alimentare, dispunerea retragerii / distrugerii / utilizării în alte scopuri ale produselor de pe piața, suspendarea sau închiderea totala a unităților. Este stabilită o procedură detaliată privind suspendarea unităților în cazurile în care unitatea nu corespunde condițiilor de autorizare stabilite prin normele sanitar-veterinare. Se prevede astfel: “Din momentul transmiterii avertismentului, unității i se acordă un termen de 20 de zile pentru înlăturarea neconformităților, iar în cazul neînlăturării acestora, autorizația sanitar-veterinară se suspendă. Suspendarea autorizației sanitar-veterinare de funcționare se efectuează cu adresarea ulterioarăîn instanța de judecată a autorității competente teritoriale care a dispus suspendarea, conform art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

În schimb, nu sunt stabilite normele de sancționare (așa cum este prevăzut la art. 55 a R CE 882/2004) care să se aplice, în funcție de natura și gravitatea neconformării, la încălcarea legislației privind produsele alimentare, inclusiv  în părțile care nu țin de condițiile de autorizare. Aceste norme ar trebui să acopere toate tipurile de neconformități și să asigure ca sancțiunile aplicate sunt proporționale cu acestea.

În prezent, în cazul în care sunt identificate neconformități față de cerințele legislative, organele supravegherii de stat în domeniul sanitar-veterinar încheie procese-verbale cu privire la contravenții, care se remit spre examinare în fond instanței de judecată competente. Aceasta presupune aplicarea contravenției după o perioadă de timp ceea ce nu asigură ca sancțiunile sunt eficiente si disuasive, așa cum prevede legislația comunitară.

De asemenea, nu sunt acordate sancțiuni operatorilor din domeniu care nu se conformează inspecțiilor, deși în art. 4 a Legii 50 este prevăzut “g) faptul că operatorii din domeniul hranei pentru animale și din sectorul alimentar sânt obligați să se conformeze oricărei inspecții efectuate în condițiile prezentei legi și să ofere asistență personalului autorității competente la îndeplinirea misiunilor sale de control.”

Se impune o conlucrare mai strânsăîntre autoritățile publice centrale (MAIA, MS, ME) pentru a elabora politici publice eficiente și calitative, cu luarea în considerație a propunerilor și recomandărilor organului de implementare (ANSA) și a societății civile, pentru apropierea legislației RM de cea a UE.

 

            Concluzii

Noile legi ale ANSA prevăd acțiunile ce trebuie luate în cazul constatării  încălcării legislației de către operatorii din domeniu, însă nu sunt stabilite norme de sancționare care să se aplice acestora în mod eficient, proporțional și disuasiv; inspectorii ANSA nu pot aplica sancțiuni contravenționale, aceștia transmit instanței de judecată procesele verbale de constatare a neconformităților, ceea ce în opinia noastră nu este o procedură eficientăși suficient de descurajantă, încât astfel de neconformități să nu se mai repete.

 

6.6.         Gestionarea urgențelor alimentare / sistemul  rapid de alertă

 

            Nu există un sistem de comunicare și transmitere a informațiilor între structurile de la nivel central și teritorial pentru situațiile în care sunt identificate neconformități la nivelul mai multor teritorii. Această problemă este deosebit de gravă întrucât nu permite prevenirea, eliminarea sau reducerea la minim a riscurilor de punere a produselor nesigure pe piață, atunci când acestea apar sau este posibil să apară. Trebuie create de urgență o rețea și un Sistem rapid de alertă prin care informațiile să circule în cel mai scurt timp între toate autoritățile competente implicate în controlul oficial și pe verticală, respectiv, de la și către structurile teritoriale, într-o formă standardizatăși cu asigurarea confidențialității.

Cerințele legislative privind obligativitatea elaborării planurilor de contingentă (intervenție) care să fie activate în situații de criză / criza potențiala generate de alimente sunt preluate din art. 13 al R CE 882/2004 și în legislația națională (Legea 50/2013), însă până în prezent nu a fost realizat un astfel de plan. Planul de contingență trebuie adoptat de către toate structurile implicate în gestionarea situațiilor de criza iar ulterior, pentru a deveni funcțional, mai multe simulări trebuie organizate. Aceste planuri ar trebui să stabilească măsurile ce trebuie luate în aceste situații, autoritățile implicate, responsabilitățile, procedurile și căile de comunicare între acestea. ANSA ar trebui să joace rolul de coordonator al măsurilor ce trebuie întreprinse și să cheme la dialog celelalte structuri implicate.

Ar trebui stabilite și create structurile care să fie activate în  situațiile de criză, precum celule de criza, centre operative pentru situații de urgență, comitete pentru situații de urgență atât la nivel central cât și teritorial.

 

Concluzii:

Nu sunt create instrumentele și procedurile necesare pentru a fi utilizate în gestionarea situațiilor de criză / criză potențială generate de alimente. Nu este stabilită o rețea de persoane de la nivel central și teritorial prin care să se realizeze schimbul de informații în situațiile în care se identifică riscuri alimentare ce pot afecta sănătatea publica.

 

7.        Activități de verificare / Auditul sistemului de control

 

ANSA nu dispune de proceduri de verificare a modului în care se efectuează controalele oficiale și dacă acestea sunt eficace, așa cum este prevăzut la art. 8(3) din R CE 882/2004.

Serviciul de audit creat în cadrul ANSA este cel care are responsabilitatea organizării de audituri interne ale controlului oficial, așa cum este prevăzut în Legea  50/2013 la art. 4 (care preia art. 4 (6) a R CE 882/2004).

Această obligație trebuie înțeleasă ca un instrument deosebit de util pentru management, în elaborarea politicilor și efectuarea controalelor, prin furnizarea de informații cu care organizația își poate îmbunătăți performantele. Identificarea “lipsurilor” în mod obiectiv, profesionist și a cauzelor acestora, urmată de elaborarea unor concluzii relevante, suficiente și a unor planuri de măsuri pentru remedierea neconformităților va permite accelerarea procesului de dezvoltare a activității ANSA si a celorlalte autorități competente.

Este esențial să se aloce resursele umane suficiente pentru această structură iar auditorii să fie competenți și bine instruiți pe domenii specifice, astfel încât auditurile să aducă ”plus valoare” activităților de control oficial. Pentru pregătirea adecvată a auditurilor și eficientizarea rezultatelor acestora este necesar să fie pregătite fișe de audit specifice domeniilor (liste cu întrebări) precum și chestionare, care să fie adresate structurilor auditate, înainte de audit.

Structura de audit este subordonată direct Directorului General al ANSA iar activitatea de audit se desfășoară în baza unei proceduri postată pe pagina web a ANSA, asigurându-se astfel principiile de independență si transparență.

Auditurile, așa cum sunt prevăzute în programul de audit, adresate doar structurilor teritoriale (STSA), nu vor permite evaluarea unui sistem de control, ci doar a modului în care legislația și instrucțiunile primite de la nivel central sunt puse în aplicare de către personalul de la nivel teritorial. Acesta poate reprezenta un prim pas însă este necesar ca auditurile să se dezvolte, încât să evalueze atât activitatea de la nivel central cât și teritorial.

Procedura de audit descrie principiile și etapele realizării activității de audit, responsabilitățile structurii de audit de la nivel central, ale echipei de audit și ale structurilor teritoriale auditate. Mai multe formulare ajutătoare sunt emise, cum ar fi pentru comunicarea cu structura auditată, fișe de audit, planuri de acțiuni preventive/corective.

Concluzii:

Structura de audit nou creată (Serviciul de audit) este încă în fază de început a funcționarii acesteia. Este esențială alocarea de resurse suficiente pentru dezvoltarea acestui serviciu, astfel încât să producă “plus valoare”, înțelegând dezvoltarea activității de control oficial și a activităților conexe. Auditurile trebuie astfel programate încât să stabilească acțiuni de evaluare a tuturor structurilor implicate pe un anumit domeniu, de la toate nivelele central si teritorial, având ca obiectiv evaluarea “sistemului” de control oficial specific. Fișe de audit specifice domeniilor auditate ar trebui sa fie elaborate și utilizate pe durata auditului.

 

8.        Reglementarea importului

Responsabilitățile de control la import revin în totalitate ANSA, așa cum este menționat in Legea 50/2013.

Fiecare post la frontieră al ANSA deține registre în format de hârtie pentru evidența inspecțiilor și rezultatelor prelevării probelor de laborator însă pentru a se realiza comunicarea și schimbul de informații dintre posturile la frontiera și sediul central al ANSA (Direcția coordonare a posturilor la frontieră) trebuie implementat un sistem integrat de circuit al documentelor în format electronic. Aceste sisteme trebuie să permită notificarea prealabila a importatorilor și să cuprindă date privind marfa importată, emitentul certificatelor, etc.

Sistemele informatice care trebuie dezvoltate atât la nivelul ANSA cât și ale autorității vamale, vor trebui în final să se interconecteze, încât inspectorii din posturile la frontiera să aibă acces la baza de date a vămii iar aceștia să poată verifica prin sondaj că toate transporturile de alimente intrate în țară au fost supuse controlului ANSA. În acest fel se va asigura trasabilitatea și intrarea de produse sigure pe teritoriul Moldovei.

Cerințele  legislative generale privind controalele oficiale la import prevăzute în R CE 882/2004 au fost preluate în mare parte.  Cooperarea între ANSA și serviciile vamale trebuie întărita iar serviciile vamale trebuie sa fie informate asupra neintroducerii produselor în tarăși asupra destinației acestora. 

Prin Ordinul 62/2004 a fost creată o procedură de eliberare a certificatului de inofensivitate pentru materia agricolăși produsele agroalimentare la import; aceasta prevede ca inspectorii din domeniul siguranței alimentelor de la nivelul subdiviziunilor teritoriale să elibereze certificate de inofensivitate pentru produsele de origine vegetală  înainte de a fi ca urmare a prelevării de  probe la depozit în prezența deținătorului de lot și trimiterea la un laborator.

Sunt prevăzute anumite criterii de risc în baza cărora se stabilesc criteriile de siguranța și se fac investigațiile de laborator și o anumită periodicitate este stabilită pentru prelevarea de probe. Cu toate acestea nu sunt prevăzute în mod distinct investigațiile necesare, specifice produselor de origine non animalăși nici procedurile de prelevare aferente, încât să existe o abordare uniforma la nivel național. Trebuie să existe o monitorizare atentă a acestor produse și să se stabilească, în baza istoricului acestora,  o listă a produselor cu risc (art. 15 (5) a R CE 882/2004 si R CE 669/2009) pentru care plasarea pe piață să nu poată avea loc până când nu se definitivează controalele oficiale în frontiera. O astfel de listă trebuie înțeleasa ca fiind necesară pentru eficientizarea activității de control oficial care în aceste cazuri trebuie realizate în posturile la frontiera înainte de punerea pe piața a produselor.

Pentru domeniul sanitar veterinar, supravegherea sanitar-veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar de stat aflate în regim de import, tranzit sau export se efectuează la posturile de control sanitar-veterinar, organizate în cadrul posturilor vamale. ANSA este cea care elaborează cerințele sanitar veterinare privind organizarea și funcționarea posturilor de control sanitar veterinar al mărfurilor supuse controlului  sanitar veterinar, de asemenea procedura și durata inspecțiilor.

Pentru realizarea în mod adecvat a controlului de identitate și în special, cel fizic prin prelevare de probe la frontiera va trebui ca posturile la frontieră să fie modernizate, să se asigure spațiul,  echipamentele necesare iar personalul trebuie să fie instruit.

Direcția coordonare posturi la frontiera din ANSA are stabilit un program de supraveghere a activității posturilor de frontiera, prin care PIF sunt verificate periodic.


9.        Concluzii și recomandări

 

O mare parte din actele normative existente în RM din domeniul siguranței alimentelor nu asigurăîncăîn totalitate echivalența cu legislația de la nivelul UE sau există, pe anumite segmente, situații în care legislația UE este transpusa însă este menținuta și cea anterioara, creându-se astfel confuzii și dificultăți de implementare a acestora.

Un exemplu emblematic, al situației legislației în Republica Moldova este încăpățânarea de a folosi definiții noi, unice, ce nu acoperă domeniul reglementat, cum ar fi INOFENSIVITATEA ALIMENTELOR (inofensivitatea produselor alimentare – certitudine argumentată a faptului că, în condiții obișnuite de preparare și/sau utilizare, produsele alimentare nu sunt periculoase și nu prezintă risc pentru sănătatea generației actuale și a celei viitoare), renunțând la termenul mondial, consacrat de SIGURANȚA ALIMENTARĂ .

Pentru implementarea legislației aferente din acest domeniu este necesara intensificarea eforturilor și etapizarea măsurilor, având în vedere prioritățile identificate pentru exportul anumitor produse în UE (oua, fructe, etc.) și corelat cu aceasta alocarea de resurse financiare pentru specializarea laboratoarelor și determinările de analize specifice.  

În ultimul timp datorita relațiilor strânse între specialiști RM și UE s-a constatat un progres în special în cooperarea și formarea de echipe comune între  ANSA, MAIA și MS care ar putea  crea premisele necesare pentru modificarea legislației actuale, difuzarea și implementarea acesteia.

Este necesar ca aceste experiențe să fie continuate și să se identifice posibilitățile de accesare a fondurilor UE, care sa permită instruirea specialiștilor din  domeniu.

 

Recomandări:

      Îmbunătățirea cadrului de reglementare

             Este necesar ca în următoarea perioadă procesul de transpunere legislativă sau de armonizare completăși unde este cazul, de eliminare a actelor normative neconforme să fie intensificat. Producătorul și cetățeanul Republicii Moldova vor fi astfel protejați. Prevederile contradictorii ar trebui să dispară iar competențele ar trebui clarificate și delimitate, în mod unitar, în toate actele în care acestea apar.

Recomandăm ca adoptarea legislației UE să se realizeze în cel mai scurt timp iar ulterior să fie lăsata o perioada de timp, variabilăîn funcție de resursele necesare implementării de către operatorii din domeniul alimentar.

            Operatorilor trebuie să li se explice și să-și înțeleagă rolul lor de responsabili principali în asigurarea inofensivității alimentelor pe care le produc, depozitează, comercializează; aceștia trebuie să-și stabilească în cadrul asociațiilor patronale cele mai bune practici de implementare a pachetului de igienă, care să asigure respectarea principiilor Codex Alimentarius și să colaboreze cu autoritatea competentă pentru avizarea  acestora. Modelele și colaborarea cu asociațiile de profil din Romania, care au trecut prin această etapă ar fi utilă.

Deși recent au fost aprobate legile de bază, care stabilesc drepturile și obligațiile primare procedurale și materiale, totuși lipsește cadrul sub-legislativ care ar clarifica cum aceste drepturi și obligații se aplicăîn situații concrete, pe sub-domenii de control. La fel prin aceste acte trebuie să fie reglementatăși interacțiunea în structura internă ANSA atât pe verticală cit și pe orizontală, atât la nivel național cât și în raport cu subdiviziunile regionale. Astfel prin Regulamentele corespunzătoare ce vor reglementa detaliat acțiunile inspectorilor, pe care recomandăm să fie aprobate la nivel de Hotărâre de Guvern, este necesar să se stabilească algoritmul acțiunilor în cadrul controlului în privința siguranței alimentelor.

Recomandăm cu prioritate sa fie adoptate reguli clare de efectuare a controalelor cu o frecventa bazata pe riscul existent și să se stabilească norme de sancționare eficace, care să fie proporționale cu gravitatea încălcării legislației și suficient de descurajante.

 

      Consolidarea aplicării normelor UE-SPS

 

            Analiza capacitații administrative a autorităților competente a evidențiat necesitatea dezvoltării infrastructurii de laborator și a punctelor vamale. Lipsa metodelor acreditate și a dotării adecvate în laboratoare și PIF-uri pune la îndoiala rezultatul controalelor oficiale și ar putea face ca măsurile aplicate sa nu fie adecvate; aceasta va avea efecte negative în ce privește competitivitatea produselor pe piața UE și al riscului la consumatorii din RM.

            Trebuie crescută capacitatea de implementare a legislației adoptate. În acest context este esențiala cooperarea între toate autoritățile competente implicate în controlul oficial al alimentelor, sub coordonarea ANSA. Capacitatea de coordonare a autorității ar trebui să fie exercitată prin cooptarea reprezentanților de la toate autoritățile implicate în organizarea controalelor oficiale, având ca scop analiza și  dezvoltarea de planuri de control multianuale, integrate, care să fie elaborare în comun și discutarea altor aspecte legate de implementarea acestor planuri.  Lipsa coordonării ANSA stă la baza suprapunerilor existente în prezent. Crearea unui Comitet interministerial, în care să se dezbată aspectele de dublare a controalelor și să se identifice modalități optime de aplicare a cerințelor privind controalele oficiale, de îmbunătățire a acestora ar fi utilă.

            Planificarea controalelor trebuie să fie bazată pe riscurile existente identificate și pe toate informațiile științifice disponibile, fiind utilăîn acest sens crearea unui Consiliu Științific în care mediile academice să fie consultate și să-și poată exprima diverse opinii științifice, în funcție de nevoile instituțiilor publice.

            Probleme grave ar putea apare în situațiile în care sunt identificate produse cu risc sau risc probabil privind sănătatea consumatorilor, având în vedere că nu este creată o rețea de contacte prin care să se realizeze schimbul de informații și să permit luarea de măsuri de remediere. În cazurile în care riscul este sever și/sau este răspândit pe o rază teritorială mai mare ar trebui să fie intensificate activitățile de control și să fie activate structurile de criză, respectiv celule de criza, comitete pentru situații de crizăși să se pună în aplicare planurile de intervenție operaționale.

            În aceste situații incidentele alimentare ar putea escalada și determina creșterea îngrijorării populației, pierderi economice la operatori și chiar pierderea încrederii consumatorilor în autoritățile publice. De aceea, elaborarea planului de contingență care să stabilească măsuri și responsabilități pe durata crizei este necesar să fie considerată o prioritate, ce va contribui la pregătirea autorităților pentru astfel de situații și va permite o reacție rapidăși eficientă a acestora.

 

      Dezvoltarea activităților de verificare și audit pentru verificarea modului în care cerințele legislative preluate sunt puse în aplicare, având ca scop îmbunătățirea permanentăși eficientizarea activității de control oficial. Derularea acestor activități vor permite evaluarea periodică a modului în care se realizează controlul oficial și aplicarea de măsuri de remediere.

 

      Promovarea siguranței alimentelor în rândul consumatorilor și operatorilor alimentari

            Rolul parților interesate, operatori din domeniul alimentar și consumatori, este deosebit de important în procesul de transpunere și adaptare a legislației la condițiile  din Republica Moldova, fiind necesară informarea și consultarea acestora asupra proiectelor de acte normative. Este important ca autoritățile competente în domeniul siguranței alimentelor să explice parților interesate ca aceste sarcini fac sigure activitatea de producție, consumul alimentelor, cerințele fiind adoptate în peste 150 state ce au aderat la OMC.

            De asemenea, un dialog permanent trebuie să existe atât cu reprezentanții operatorilor cât și cu mass media cu privire la natura riscului existent sau potențial de pe piață. Persoane de contact trebuie stabilite și pot fi adoptate protocoale cu asociațiile patronate sau se pot constitui Comitete consultative cu participarea permanenta a societății civileși profesionale, în care să fie dezbătute periodic problemele relevante.

            În ce privesc reclamațiile și petițiile de la asociații, agenți economici, consumatori, etc., de multe ori problemele semnalate care țin de siguranța alimentelor sunt dificil de soluționat pe motiv că nu este clar care autoritate de control este responsabilă de o situație sau alta. Ar fi oportun ca autoritățile competente să coopereze între ele, să-și delimiteze competentele și,, împreuna cu societatea civila să analizeze posibilitatea instituirii unui sistem și a unor proceduri clare, eficiente încât să se evite birocrația iar  petițiile să se soluționeze în timp util. Este necesar să se elaboreze și aprobe un act normativ la nivel național care să stabilească cu claritate procedura de efectuare a verificărilor, termeni clari și restrânși de soluționare a petițiilor, proceduri operative de intervenție în caz de solicitare a consumatorilor (asociațiilor) etc.   

logouri